.

.

25 iulie 2011

Copii cu copii învaţă să fie mame

Oameni de lângă noi




de Maria SPATARIU
mariaspatariu@tribuna.ro
24 iulie 2011 23:53



„Al meu are o lună”, „Al meu a împlinit patru luni”, „Copilul meu e dincolo doarme. Da` puteţi vorbi tare că nu se trezeşte”. Aşa încep poveştile în Centrul Maternal din Sibiu. Patru mame, toate nişte copile cu copii, îşi ţin copii în braţe, le gânguresc, uneori le cântă. Aici, alături de o echipă de profesionişti, învaţă să fie mame, să aibă grijă de copiii lor, să le ofere dragostea de care unele dintre ele nu au avut parte. Trei dintre mame au crescut în sistemul de protecţie a copilului, departe de familiile biologice, iar, acum, o mână de oameni le învaţă să nu–şi părăsească pruncii, le învaţă să fie mame în fapt, nu doar din punct de vedere biologic.

Centrul Maternal din Sibiu – un loc necunoscut pentru cei mai mulţi, unica speranţă pentru alţii. Mai precis, pentru mame sau pentru viitoare mame care vin aici în căutarea unui loc primitor, a unui loc în care mâncarea, îngrijirea medicală şi vorba bună nu lipsesc. Asta se întâmplă de mai bine de 6 ani de când acest centru funcţionează în cadrul Complexului de servicii „Prichindelul”.

Trei mame şi trei copii

„Acum am terminat hrănirea copiilor. Unul dintre ei a şi adormit”, spune doamna Delia, educatoare în cadrul Centrului Maternal, în timp ce mă conduce în spre sediul Centrului. E de fapt, un soi de apartament primitor, situat la parterul uneia dintre clădirile Complexului „Prichindelul”. Din hol dai direct în living, o încăpere ce depăşeşte 20 metri pătraţi şi care serveşte drept cameră de relaxare şi bucătărie pentru toate mămicile aflate în Centru. În acest moment sunt patru locatare, dar „acasă” sunt doar trei, cealaltă mămică fiind plecată la muncă.
Tinere sunt toate şi privindu-le ai impresia că sunt nişte copii cu copii în braţe, doar nu-i chiar aşa, minoră e doar una. „Copilul meu are o lună, plânge doar când îl doare ceva. Aseară nu a prea avut somn, dar l-am legănat şi a adormit”, povesteşte tânăra mămică în timp ce-şi leagănă copilul. „S-a obişnuit copilul în braţe... vai ce-i place!”, completează educatoarea. Stau amândouă aşezate pe colţarul din living, iar lângă ele e o doua mămică. Ţine pe genunchi o minune de copil, ce te priveşte cu ochi mari, căprui, abia aşteptând parcă să împartă zâmbete. „Îi cânt, cum să nu... da, e bolnavă sărăcuţa”, spune mămica. Câţi ani are mama? E greu de spus, dar nu-i dai mai mult de 18-19. Prietena ei, cea de-a treia mămică, spune din prima că e minoră, că a întrerupt şcoala, dar că vrea să se întoarcă în bancă şi să termine măcar opt clase. Băieţelul ei e astăzi somnorosul Centrului, aşa că tolănit pe burtă în pătuţ, copilul îşi vede liniştit de somn, în timp ce mama îşi continuă povestea. Da, a învăţat să îl îmbrace, să-i facă baie, ba chiar a corectat-o şi pe mama ei în ale creşterii copilului, atunci când a venit să o viziteze. „Prima dată i-am făcut eu baie, iar ea s-a uitat ca să înveţe. Apoi am început să îl spălăm împreună şi tot aşa până când aseară i-a făcut baie singură. A văzut că trebuie să fie atentă cum ţine capul bebeluşului, cât de caldă să fie apa, cât de repede trebuie să îl îmbrace....”, spune educatoarea, în timp ce copila- mamă o aprobă zâmbind.
În curând, şi mamă şi copil vor merge amândoi acasă, acasă la mama ei şi la bunica micuţului. A crescut ea mama-copil şi alături de ai ei şi în aşezămintele statului, iar acum se întoarce acasă. Că acolo, într-o casă de chirpici, nu va avea condiţiile de aici – living cu televizor mare, baie la fiecare dormitor, apă caldă la orice oră etc. - o ştie, dar mai ştie că vrea ca pruncul ei să aibă ceea ce ea nu a avut întotdeauna: grija mamei.

O muncă făcută cu suflet

Mamele sau femeile-gravide în ultimul trimestru care vin la Centrul Maternal provin din familii cu situaţii materiale precare. Multe dintre ele învaţă nu doar să-şi îngrijească pruncii, ci şi cum să facă şi să păstreze curăţenia, cum să se gospodărească, cum să pregătească bagajul bebeluşului la nevoie, altfel spus învaţă să fie mame responsabile şi să gândească, cu mintea şi sufletul, pentru ele şi pentru fiinţa căreia i-au dat viaţă. Aceasta este minunea pe care oamenii de la Complexul „Prichindelul” o reuşesc. Şi spunem oamenii, nu angajaţii, pentru că aceşti oameni fac cu suflet ceea ce fac, pentru că au faţă de aceste mame atitudinea pe care o au faţă de copiii lor. Şi asta se vede în mărţişoarele, vederile şi telefoanele care oamenii de la „Prichindelul” le primesc de la mămicile care au fost odinioară aici, se vede prin faptul că mămicile le cer să le boteze copii sau să le fie naşi de cununie.
„E o muncă ce se face cu sufletul, te face să fii mai bun, să-ţi dezvolţi latura umană. Trebuie să-ţi apleci urechea către sufletele de lângă noi. Avem o echipă foarte bună şi nu pot decât să le mulţumesc pentru ceea ce fac”, spune Onoriu Moldovan, director Complexul „Prichindelul”.

Reintegrarea- obiectivul principal

Peste 130 de oameni (mame şi copii) au beneficiat de serviciile Centrului Maternal din Sibiu din 2005 şi până acum. În primii ani, numărul beneficiarilor a fost mai mare, mai ales că au fost admise şi victime ale abuzului domestic. Reintegrarea în familie şi în societate este obiectivul pe care Centrul Maternal îl urmăreşte în cazul mamelor şi copiilor care vin aici.
Şi pentru ca reintegrarea să se realizeze sunt urmaţi mai mulţi paşi: „pentru fiecare cuplu care vine aici, şi când spun cuplu mă refer la mamă şi copil, se întocmeşte un program personalizat de intervenţie. Urmărim componenta medicală, psihologică, educaţională, socială, juridică şi pe cea profesională. Psihologii noştri consiliază mama şi familia, iar unde se poate implicăm şi tatăl. Cât timp mama şi copilul stau aici, se creează acea legătură între mamă şi copil; în paralel, implicăm familia şi o consiliem pentru că mama are nevoie de sprijin în creşterea copilului”, spune Onoriu Moldovan.
Şi cum mamele trebuie să fie capabile să-şi îngrijească şi să-şi întreţină copilul, în paralel, se încearcă găsirea unui loc de muncă pentru ele. De cel mai multe ori se reuşeşte, pentru că instituţia a stabilit legături cu firme din Sibiu, cu AJOFM Sibiu. Şi tot în paralel se realizează şi integrarea copiilor, care sunt înscrişi la grădiniţă, la şcoală, graţie şi unei colaborări foarte bune cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu. Probleme apar însă atunci când copii sunt foarte mici: „Singurul of sunt problemele pe care le ridică înscrierea copiilor la creşă. Nu sunt locuri, iar când e vorba de copii mai mici de un an, e de-a dreptul imposibil. Şi atunci ce să facă mamele? Obţin un loc de muncă şi nu au ce să facă cu copilul...”
Pentru mamele provenite din sistemul de protecţie a copilului, sprijinul merge mai departe, iar oamenii de la Complexul „Prichindelul” dau o mână de ajutor şi la găsirea unei gazde potrivite pentru familie. „Am reuşit, de pildă, reintegrarea unei mame cu trei copii: i-am găsit loc de muncă şi gazdă. O altă mamă, a venit la noi pe când era gravidă şi a plecat acasă cu doi copii frumoşi în braţe. În acest caz s-a realizat integrarea în familie, lângă părinţii ei care au ţinut constant legătura cu ea”. Alteori, s-a reuşit apropierea mamei de copil, după ce aceasta îşi părăsise bebeluşul în maternitate. E drept că au existat şi cazuri când în ciuda tuturor eforturilor reintegrarea în societate nu a fost una de succes, când mamele nu au ţinut la locul de muncă, dar, pe de altă parte, există mame beneficiare ale Serviciilor Centrului Maternal care au absolvit facultăţi şi care „au trecut foarte frumos de perioada de risc”. Pentru astfel de mame, dispuse să înveţe să le ofere un cămin copiilor lor luptă oamenii de la Centrul Maternal din Sibiu.
Powered By Blogger