Nu toti oamenii care aduc pe lume copii sunt meniti sa fie parinti. Uneori nici nu e indicat sa fie, deoarece unicul lor rol legat de acel copil este sa il aduca pe lume. In acelasi fel, nu toti oamenii al caror menire este de a fi parinti, pot aduce pe lume copii. Se intelege acum in ce consta echilibul miraculous al acestui univers in care sunt nascuti si parasiti copiii?
Cred ca fiecare copil ajunge exact la parintele/parintii lui. (si cand spun “lui” ma refer la cei meniti pentru el).
Majoritatatii copiilor le este dat un set de parinti. Exista insa, si acei copii care cunosc de-a lungul vietii lor mai multe persoane, care le sunt parinti. Echilibrul exista, si se realizeaza datorita existentei unui dezechilibru (principiul polaritatilor, dupa care functionam atat de logic).
La nivel macro echilibrul se realizeaza aproape spontan, lucrurile se aseaza si se sedimenteaza. La nivel micro insa, avem trauma (de abandon, de separare).
Ei nu vor fi iertati usor, indiferent de nivelul de maturizare la care a reusit sa ajunga copilul.
“Eu nu voi fi fericita niciodata. Am eu ceva care e …mare. Eu pana la varsta de 7 ani, ma gandeam mult si spuneam ca eu nu trebuia sa ma fi nascut. De ce m-au nascut ca sa ma paraseasca asa? E foarte greu, de fapt mereu m-am gandit la asta." (E.G., 17 ani)
"Totul se rezolva daca ai rabdare cu tine"
