Vorbind despre copii institutionalizati, cuvintele si hartia nu ar fi de ajuns, fiindca acele suflete nevinovate sunt de cele mai multe ori (sa nu fiu rea, intotdeauna!) angrenate intr-un sistem de ite incurcate de maini a(ma)bile. Ei trec prin multe “locuri de stat”, alte reguli, alte asteptari, alte cerinte, ating sufletul unora, ii lasa reci pe altii, devin lectii de viata. Suporta, inghit si uneori uita sa mai scuipe, daca nu isi dau si sufletul afara.
Sau.... au norocul sa fie atinsi de o mana calda care poate, si stie, sa ofere iubire hranitoare. Uneori, un zambet incarcat de energie pozitiva se poate transforma in pilonul de sprijin pentru toata viata, a acelui suflet....in dificultate. De multe ori pare atat de dureros si dificil sa te pastrezi viu, surazator, optimist, cuminte, cu problemele de acasa lasate in scara blocului, sau intr-un pom din fata casei, agatate acolo pe cate o crenguta mai puternica....si sa fi prezent si continator pentru copiii de la serviciu. Copii, care de cele mai multe ori inlocuiesc rapid “doamna” cu “mam”, “mama”. Sau, copii care te ameninta, care te testeaza, parca vrand sa-ti faca cele opt ore amare. Te provoaca,.... ei te provoaca sa ii iubesti!
A oferi un ajutor real si corect, optimizant pentru copii si pentru tine....pare o munca de Sisif. E necesar insa sa ti cont de cateva directii esentiale. Sa tii cont in primul rand de SCOPUL tau acolo. De ce esti tu angajat intr-o institutie pentru protectia copilului si nu esti administrator de bloc, sau croitor sau de ce nu sef la o mare companie? De ce e important ca TU sa fii langa copii ? Daca scopul tau central e sa le reduci (cat de putin) suferinta (constienta sau inconstienta) sufletului lor, atunci poti merge la pasul urmator cu asigurarea ca locul tau nu era intr-o croitorie. (Atentie, scopul asta presupune si faptul ca nu astepti de la tine sa ii transformi pe acei copii in oameni de succes, plini de fericire, cu multi bani si inteligenta cu sacul!). Mai ceva decat asta e, ca tu sa ii vezi ca pe niste copii normali, sa nu iti fie mila! (mila te pune deasupra lor, mila ta ii face incapabili!). Copilul e un copil, adica e un potential care are nevoie de crestere. Tu esti persoana care face asta pentru el! (il ajuta sa creasca adaptativ)
Sa le transmiti din cand in cand (pe limbajl lor) ca nu e obligatoriu ca un parinte sa isi si ingrijeasca copii (altfel balanta si echilibrul acestei lumi nu s-ar mai realiza: cum ar mai exista femei sterpe ..... care isi doresc copii.... fericite?). Si uneori faptul ca unii parinti nu mai doresc sa isi ingrijeasca copii, e un avantaj! Nu uita sa ii faci constienti de existenta parintilor care i-au nascut, si nu neaparat de comportamentele acestora.
Si nu in ultimul rand, AI GRIJA DE SUFLETUL TAU! Nu uita ca legatura ta cu copilul reprezinta contactul dintre doua cercuri tangentiale ( adica o portiune limitata, nu intreaga ta viata! ). Sa nu tranformi cercurile intr-unele concentrice, te vei scufunda....si vei lua si copilul cu tine.
Mentine-te sanatos, liber, da-ti voie sa fi fericit si fa toate lucrurile care sa iti mentina sufletul curat !
“Doamna, bucura-te de noi! Spune-ne cat de frumosi si cuminti suntem.” Iliuta, 6 ani
ADINA DANCIU
Psiholog clinician
26 Iunie 2009
