.

.

29 iulie 2009

VIOLENTA SI AGRESIVITATE

Violenta sau agresivitatea se refera la toate acele comportamente care distrug, orientate spre persoane, obiecte sau spre sine. Aceste comportamente provoaca daune sau doar transformari, pentru ca ele semnifica atac, ofensiva, ostilitate, punerea in primejdie sau chiar distrugerea obiectului. (Paul Popescu Neveanu- “Dictionar de Psihologie”, Ed Albatros, Bucuresti, 1978)
De-a lungul timpului, s-au oferit numeroase explicatii care sa ne faca pe noi sa intelegem de ce, cum, cand apare agresivitatea la om. Iata unele dintre ele:
- agresivitatea apare atunci cand omul este impiedicat (printr-o bariera= frustratie) sa-si atinga anumite scopuri, care reprezinta satisfacerea anumitor nevoi. Exista orientarea catre invingerea unui obstacol: adult, regula, institutie.
- spre deosebire de animale care ataca sub nevoia de hrana, omul devine agresiv de cele mai multe ori dintr-o tendinta de competitie (isi doreste sa fie mai bun decat cel de langa el. Are nevoie de comparatie pentru a se putea aprecia, autoconfirma. “Sunt bun, pentru ca exista colegul pe care il pot intrece.”)
- agresivitatea se mai manifesta si sub forma unei inadaptari sociale (insatisfactiile personale, carentele afective -adica lipsa dragostei- pot genera manifestari agresiv-violente)

Unde duce agresivitatea?

Acei copii care se obisnuiesc sa-si “rezolve” problemele actionand agresiv sunt in mare dificultate pentru ca agresivitatea isi pune bazele si se construieste constiincios (ca un bun elev) in jurul sentimentului generat de lipsa sigurantei. (siguranta ca sunt iubit, acceptat, ca ma pot descurca). In momentul in care ceva din interior sau exterior ataca siguranta intima a copilului, insecuritatea nou creata il expune pe acesta la influentele nocive ale mediului, facilitand astfel comiterea de delicte.

“VIOLENTA este rezultatul FRICII.”
Iolanda Mitrofan

Sa vedem acum care sunt acele comportamente concrete care te pot duce cu gandul la agresivitate-violenta-delict. Ce poate face un copil care sa ne determine sa apelam la alti profesionisti?
1. Minciuna (sau tendinte de modificare, alterare a adevarului): aici se incadreaza si laudarosenia, intentia de a insela si enuntarea adevarului pe jumatate.
2. Irascibilitatea- atunci cand te irita cel mai mic lucru si asta te face sa fii nervos
3. Impulsivitatea- atunci cand te superi si te enervezi rapid, fara sa ii asculti pe ceilalti pana la capat si fara sa vrei sa ii intelegi
4. Furtul
5. Fuga sau vagabondajul
6. Esecul scolar
7. Alcoolismul si dependenta de drog
8. Devierile sexuale
9. Omuciderea
10. Suicidul si tentativa de suicid

De cele mai multe ori copii, adolescentii ajung sa manifeste aceste comportamente in cadrul unui grup, sub conducerea unui lider informal. Grupul le ofera securitate colectiva si confort psihic, in care interesele si dorintele sunt comune. Ei descopera ca sunt acceptati, validati, admirati, ca apartin cuiva, dezvoltand astfel o loialitate profunda fata de membrii si de grup ca unitate. Totodata li se ofera si posibilitatea de a evada din contextul propriu de viata marcat de reguli, autoritate si neintelegere. (in grup copilul nu mai este un membru cu obligatii numeroase si cu drepturi putine)

Cine activeaza aceste manifestari comportamentale?

De cele mai multe ori contextul in care se desfasara individul este cel care stimuleaza comportamentele agresive- violente-delicvente (familia, scoala, strada.). Manifestarile de acest tip apar in urma nerecunoasterii individualitatii copilului/adolescentului, in urma manifestarii unei atitudini superioare si autoritare nefondata si explicata. Efect negativ determina si nerecunoasterea aspiratiilor tanarului de a ajunge la statutul de adult. Toate acestea il imping pe tanar sa se refugieze intr-o lume numai a lui, in care este ferit de lucrurile care ii provoaca suferinta.

28 iulie 2009

TULBURARI DE COMPORTAMENT LA COPII SI ADOLESCENTI

1. Minciuna

La 3-4 ani copilul descopera aceasta noua modalitate de a nu spune totul. A minti inseamna pt copil certitudinea ca lumea sa imaginara interna este a lui personal. La aceasta varsta insa, copilul nu face bine distinctia intre realitate si lumea sa imaginara iar diferentierea intre ceea ce este adevarat si ceea ce este fals in lumea reala o va face abia la varsta de 6-7 ani.

Minciuna= actiunea de a altera cu buna stiinta adevarul.
= fictiune, fabulatie
Pana la 8 ani, copilul nu face distinctia intre minciuna, fabulatie si activitate ludica. Doar dupa aceasta varsta minciuna va avea caracter intentional.

Minciuna utilitara: corespunde foarte direct cu minciuna adultului= a minti pentru a obtine un avantaj sau pentru a evita o neplacere => conduita mincinoasa= e necesara o a doua minciuna pentru a o explica pe prima.

Minciuna compensatoare: minciuna cu scopul de a creea sau recupera o imagine inaccesibila respectiv pierduta. (isi inventeaza o familie mai bogata, isi atribuie merite scolare, sportive, razboinice)

Mitomania- gradul extrem al minciunii. “Tendinta patologica mai mult sau mai putin voluntara si constienta la minciuna si la crearea de istorii imaginare”

2. Furtul

Conduita delincventa cea mai frecventa la copii, fiind mult mai frecvent la baiat decat la fata (frecventa creste o data cu varsta).
Nu se poate insa vorbi de furt inainte sa fie dobandita clar notiunea de proprietate de catre copil (“al meu”, “nu este al meu”). Copilul trece in mod natural printr-o perioada in care totul ii apartine.
De asemenea este necesara si dezvoltarea conceptului de bine si rau, cu toate implicatiile socio-cuturale, inainte de a se vorbi de furt.
=> in conditii normale, se poate vorbi de furt in jur de 6-7

o Semnificatia psihologica a furtului
 De cele mai multe ori revenicarea fata de obiect (furtul) semnifica: carenta afectiva, abandon, separare parentala.
 In mod obisnuit mama (sau persoana cea mai semnificativa pentru copil)
este prima persoana furata. Atunci cand un copil fura un obiect, el nu cauta obiectul furat, ci o cauta pe mama, asupra caruia el are niste drepturi. => furtul este o justa reinsusire a obiectului sau (afectiune sau autoritate- in cazul parintilor neimplicati in viata copiilor lor => furtul satisface simultan lipsa si nevoia de afectiune si/sau pedeapsa).
 La cealalta extremitate- furtul semnaleaza frecvent modul de intrare in delicventa => furtul se inscrie intr-o conduita devianta in care sunt cautate direct beneficiile materiale

 Reactii neindicate din partea adultilor:
a) rigiditate excesiva- confera unei conduite banale o semnificatie patologica de la inceput: copilul e un hot si va deveni un suspect permanent. In aceasta situatie copilul se poate inchide intr-o conduita masochista in care temerile sunt confirmate de fiecare data. (Adica fura ca sa isi confirme teama ca toata lumea il considera un hot.)
b) toleranta- copilul se simte scuzat sau chiar autorizat


3. Fuga

Ca si in cazul furtului este dificil sa vorbim despre fuga la copil inainte ca acesta sa fi dobandit o constienta clara a domiciliului sau. In practica nu se vorbeste despre fuga inainte de 6-7 ani.
Atunci cand fuge, cel mai adesea copilul nu are niciun scop: rataceste, se ascunde. Cand e vorba despre un copil mic (mai mic de 11-12 ani), scopul fugii este de a parasi un loc detestat sau temut pentru a ajunge altundeva.
Ce au in comun copii care fug? Frecventa extrem de mare a rupturilor pe care copilul fugar le-a suferit in viata: divort, separarea parintilor, abandon, carenta afectiva, plasamente multiple, mutari numeroase. De asemenea copii fugari sunt de cele mai multe ori caracterizati de impulsivitate.


4. Conduitele de adictie


Consumul de alcool:
 o varsta din ce in ce mai precoce a debutului consumului: 7, 8, 9 ani
 manifestari de betie inca de la varsta de 10 ani
 influentati foarte adesea de factorii de mediu: mama singura, tata adesea alcoolic

Consumul de tutun:
 varsta precoce a debutului: 10-12 ani

Consumul de solventi:
 produsele utilizate sunt foarte diverse: solventi industriali vanduti in drogherii (acetona), solventi continuti in anumite produse (lipici, lac, vopsea)
 efectele sunt mai intai ebrietatea si o euforie rapida acompaniata de o stare de bine.
 complicatii: cefalee, varsaturi, tulburari de echilibru, tulburari neurologice, coma, convulsii
 pot aparea conduite auto sau hetero-agresive
 poate aparea si dependenta
Powered By Blogger