CEASUL ORGANISMULUI MASCULIN- Pubertatea

PUBERTATEA
La baieti:
- Secventele maturarii sunt previzibile dar viteza la care se vor produce e foarte variabila.
- In general, debutul pubertatii se face la baieti cu 2 ani mai tarziu decat la fete
- Debutul este intre 10-14 ani
SECVENTA SCHIMBARILOR
1. Crestera scrotului si a testicolelor (prima schimbare)
- Testicolele= organe reproducatoare masculine care produc spermatozoizi si hormonii masculini.
- Incepand cu pubertatea, testicolele produc in mod continu spermatozoizi, numarul lor fiind de ordinul miliardelor in cursul vietii de adult
- Apare intre 10-13 ani
- Se termina intre 14-18 ani
- De asemenea mai apare pigmentarea si formarea unor pliuri ale pielii scrotului

2. Parul pelvian drept (a doua schimbare)
- Apare intre 10-12 ani
- Mai tarziu apare par carliontat la baza penisului
- Parul pubian devine mai inchis la culoare, mai carliontat si mai aspru pe masura ce se extinde la scrot si pe abdomen.
- Parul pubian drept apare inainte de prima ejaculare


3. Prima ejaculare (a treia schimbare)
- Apare aprox. la 1 an de la cresterea testicolelor
- Varsta medie: 14 ani.

4. Cresterea rapida a bratelor, picioarelor, penisului (a patra schimbare)
- Cresterea rapida a penisului apare intre 10-14 ani
- Cresterea pensisului este completa intre 12-16 ani
- Cresterea rapida in inaltime, apare mai tarziu decat la fete, intre 11-13 ani
- De regula picioarele ating varful de crestere maxima primele
- Cresterea rapida a trunchilui apare un an mai tarziu

5. Schimbarea vocii, cresterea laringelui (a cincea schimbare)
- Ingrosarea vocii este rezultatul cresterii laringelui
- Este un process gradat

6. Pilozitatea axilara si parul aspru de pe corp (a sasea schimbare)
- Acestea apar in general dupa cativa ani de la cresterea parului pubian

7. Activitatea glandelor sudoripare si seboree (a saptea schimbare)
- Apare mirosul corpului
- Aparitia acneei este de asemenea rezultatul acestui fapt

8. Parul facial (a opta schimbare)
- Este un eveniment important datorita implicatiilor sale sociale ca eticheta a barbatiei
- Incepe sa creasca aproximativ cand incepe sa apara pilozitatea axilara
- Exista o ordine stricta in care apare parul: primul par facial creste la colturile buzei superioare, apoi se extinde si formeaza mustata deasupra buzei superioare, apoi urmeaza aparitia sa in partea superioara a obrajilor si sub buza inferioara. In final se extinde pe partile laterale si inferioare ale barbiei si in restul partii inferioare a fetei.

CEASUL ORGANISMULUI FEMININ Pubertatea

PUBERTATEA
In general se spune ca pubertatea incepe atunci cand se sfarseste copilaria. Dar cum nimeni nu stie sa spuna précis cand este sfarsitul copilariei, atunci putem identifica pubertatea dupa anumite modificari survenite atat la baieti cat si la fete. Un alt element foarte important al pubertatii este ca in aceasta perioada organismul devine pregatit functional sa procreeze (adica el e capabil sa faca copii).
La fete:
- Incepe in jurul varstei de 8-12 ani si se termina in jurul varstei de 16 ani. (incepe cu 2 ani mai devreme decat la baieti)
SECVENTA SCHIMBARILOR
1. Inmugurirea sanilor (prima schimbare)
- Incepe intre 8-13 ani (medie 11 ani)
- Se termina la 13-18 ani (medie 15 ani)
- Elemente psihologice prezente: posibila ingrijorare a fetei legata de forma, dimensiuni si asimetria sanilor. (nu este neobisnuit ca un san sa se dezvolte mai rapid decat celalalt.)

2. Cresterea bazinului osos (a doua schimbare)
- Presupune largirea soldurilor

3. Cresterea rapida (a treia schimbare)
- Intre 10 si 12 ani
- Orice alta crestere vizibila se opreste in jurul varstei de 18 ani.
- Cresterea bratelor si a picioarelor nu este uniforma.

4. Parul pubian (a patra schimbare)
- Intre 11-12 ani
- Crestere complete pana la aprox. 14 ani

5. Prima menstruatie (a cincea schimbare)
- Apare intre 9-18 ani
- De obicei apare dupa 2 ani de la inceperea dezvoltarii sanilor si dupa ce se atinge varful maxim de crestere in inaltime.
- Primul sau primele cicluri menstruale pot fi mai neregulate ca restul.

6. Parul axilar si parul corporal aspru (a sasea schimbare)
- Apare dupa 2 ani de la cresterea parului pubian

7. Glandele sebacee si seboreice (a saptea schimbare)
- Activitatea acestor glande poate produce acnee si mirosul corpului

8. Cresterea completa a uteriului si a vaginului (a opta schimbare)
- Desi acestea incep sa se dezvolte devreme, cresterea lor completa se realizeaza la sfarsitul pubertatii
- Musculatura peretelui uterin se largeste si se dezvolta (ea are rolul sa primeasca fatul in cursul sarcinii si sa il expulzeze in timpul nasterii)
- Vaginul se largeste

ETAPELE DEZVOLTARII ADOLESCENTULUI

Etapele dezvoltarii reprezinta tendinte generale, ele nu descriu neaparat un anume copil. Ele se pot suprapune in functie de particularitatile fiecarei fiinte vii.
ADOLESCENTA TIMPURIE: aparitia pubertatii (varsta fetelor 8-12 ani, varsta baietilor 10-14 ani)
- Incepe sa se indrepte spre cei ca el
- Incepe manifestarile de revolta
- Lupta pentru independenta
- Se poate simti incurcat, preocupat de corpul lui care se afla intr-o continua schimbare, se intreaba de multe ori “oare sunt normal?”
- Poate avea experiente sexuale
- Incepe sa gandeasca abstract

ADOLESCENTA MIJLOCIE: varsta fetelor 13-16 ani, varsta baietilor 14-17 ani
- Continua efortul de a-si stabili o identitate diferita de a parintilor
- Adesea devine altruist si idealist
- Interest de intalniri cu sexul opus, exploreaza relatiile sexuale
- Iubeste “intens”, cu disperare
- Continua sa-si dezvolte gandirea abstracta

ADOLESCENTA TARZIE: varsta fetelor 16 ani, varsta baietilor peste 17 ani
- Isi declara independenta
- Stabileste o imagine a corpului sau
- Iubeste mai realist, se implica mai mult
- Isi alege mai selectiv prietenii
- Este in stare sa gandeasca abstract
- Dezvolta un cadru mai constant al moralei, valorilor si eticii
- Isi defineste teluri in viata.

Abuzul asupra copiilor

ABUZUL


Tipuri de abuz:

 Abuz fizic
 Abuz emotional
 Abuz sexual
 Neglijare (fizica, emotionala, sexuala, intelectuala, medicala)



1. ABUZUL FIZIC

Este o actiune intentionata si neaccidentala de utilizare a fortei fizice avand ca scop sa raneasca sau sa distruga copilul. De asemenea este considerata abuz si omisiunea protectiei din partea adultilor care interactioneaza cu copilul.
Elementele prezente in exercitarea unui abuz fizic:
- forta fizica
- acte primejdioase la care este supus copilul (baie rece sau fierbinte, expunerea la actiunea unor substante nocive)
- pedepse aspre sau umilitoare
Ceea ce incepe ca o relatie disciplinara poate sfarsi ca abuz.

2. ABUZUL EMOTIONAL

Este cel mai intalnit deoarece poate aparea in situatii diferite de viata. Este prezent in toate celelalte forme de abuz (un abuz fizic presupune si abuz emotional, acesta din urma fiind cel care cauzeaza cele mai mari daune dezvoltarii copilului.)
Abuzul emotional reprezinta acea atitudine cronica a adultilor semnificativi pentru copil, care dauneaza sau impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.
Categorii:
- Copii perceputi negativ de catre adult (parinti, ingrijitori): acesti copii sunt ridiculizati, respinsi, vazuti ca o sursa a problemelor care apar. Ei se simt prosti, rai sau chiar nebuni.
- “Sindromul Cenusaresei”- copilul abuzat emotional de parinti si frati care se aliaza cu parintii puternici.
- Amenintarea cu pedeapsa, cu parasirea sau cu alungarea- situatie care creeaza o stare puternica de anxietate. (amenintarile separarii sunt mai daunatoare decat adevarata separare).
- Copii care cresc intr-un climat familial violent (climat de ura si ostilitate)- in aceasta situatie copilul isi va consuma energia in a-si asuma responsabilitatea pentru certurile parintilor.
- Copii cu parinti/ingrijitori care sunt consumatori de droguri sau substante interzise: efectele presupun dezorientarea copilului, modificarea de orientare valorica (bine-rau).
- Copii cu parinti care divorteaza/ au divortat fara a tine cont de copil: divortul emotional incepe cu mult inaintea divortului juridic, copilul fiind supus tensiunilor, conflictelor, agresiunilor fizice dintre parinti. Toate acestea trezesc in el sentimentul de abandon. Copilul este fortat sa ia partea unuia dintre parinti, este confuz, devine anxios, deprimat si disperat. Varsta cea mai vulnerabila a copilului este intre 3 si 7 ani. Indicat este sa i se explice motivele si consecintele divortului pentru a-l ajuta sa inteleaga anumite situatii, sa le dea sens.
- Copii abuzati psihologic: sunt acei “copii programati”, dopati cu ore nesfarsite de meditatii si antrenamente, traind in umbra fantasmelor parintilor (rascumparand esecurile din tinerete ale parintilor).

3. ABUZUL SEXUAL

Apare atunci cand adultul foloseste copilul pentru satisfacerea propriilor nevoi sexuale.
Adesea abuzatorul stabileste relatii pozitive cu parintii si cu copilul, facandu-l pe acesta din urma sa creada ca este norocos ca are sansa sa participe la activitatea sexuala. Ceea ce debusoleaza, confuzeaza si sperie copilul cel mai tare, este obligatia lui de a pastra secretul, de a nu spune nimanui. “Secretul” este pastrat prin amenintari, corupere, presiuni psihologice si alte forme agresive de constrangere.
Relatiile incestuoase tata-fiica sunt mult mai frecvente decat cele mama- fiu.
Incestul este obtinut prin violenta si teroare, prin agresivitate.

4. NEGLIJAREA

Este mult mai obisnuita si mai frecventa decat abuzul fizic.
Neglijarea este atunci cand o persoana adulta responsabila de copil, in mod deliberat (sau printr-o lipsa de atentie) permite acestuia sa experimenteze suferinta sau greseste atunci cand ofera suport si ingrijire, periclitand dezvoltarea capacitatilor fizice, intelectuale si emotionale ale copilului.
Semnele neglijarii sunt: corp si haine murdare, infometare, fata alba, trup slab.
Efectele neglijarii pot fi: intarziere in dezvoltarea psiho-motricitatii si a limbajului, dificultati de concentrare a atentiei, afectarea dezvoltarii timpurii a creierului.
 Neglijarea emotionala = slaba capacitate a parintilor de a se angaja emotional pozitiv in cresterea copiilor.
(slaba interactiune parinte- copil are efecte grave in dezvoltarea cognitiva si afectiva a copilului.). Acesti copii sunt asemanati cu “batranii intelepti”. Chiar daca primesc ingrijire fizica adecvata, suferinta in plan afectiv determina slaba crestere in greutate sau slaba dezvoltare psihofizica a copilului.
 Neglijarea fizica = lipsa ingrijirii adecvate (caldura, lumina, imbracaminte curata, hrana in conditii igienice, preparate alimentare adecvate calitativ si cantitativ varstei copilului.)
Neglijarea fizica se deosebeste de abuzul fizic prin lipsa unei intentii distructive.
O subcategorie a acestui tip este neglijarea sigurantei fizice- prezentata in special la prescolarii cu o oarecare independenta motorie dar insuficienta in miscare si mai putin discernamant in aprecierea pericolelor. (prezinta risc crescut de traumatizare fizica si se datoreaza supravegherii neglijente sau lipsei de supraveghere).
 Neglijare medicala = se refera la refuzul parintelui de a facilita o investigatie sau interventie incarcata de risc.
Acest lucru se datoreaza dreptului fundamental al parintelui de a hotari in locul copiilor.
 Neglijare intelectuala = prezenta atunci cand copilul nu este incurajat sa frecventeze scoala (cand parintii au in general o atitudine negativa fata de scoala).
Parintii refuza sa mearga la sedintele cu parintii sau la intalniri cu dirigintele. Copilul devine blocat si incapabil sa aiba contacte sociale normale.
 Neglijarea sexuala = situatia in care parintii vorbesc nefavorabil despre corpurile lor, refuza sa vorbeasca despre dezvoltarea sexuala. Se refera de asemenea si la neprotejarea copilului pentru a preveni ca acesta sa fie martorul unor astfel de activitati.
 Abandonul = parasire morala, educativa si fizica.
Abandonul obiectiv – lasarea copilului in grija unei institutii
Abandonul moral – dezertarea morala a parintilor, prin comportari ale parintilor care incalca normele etice si sociale
Abandonul emotional – neglijarea afectiva a copilului

FORME DE MANIFESTARE a abuzului si neglijarii

a) Respingerea = refuzul parintelui de a asigura copilului satisfacerea nevoilor sale. Copilul se va simti neiubit, il va uri pe cel din jurul lui pt ca nu il ajuta si se va uri pe sine.
b) Izolarea = privarea copilului de relatii naturale cu exteriorul. Implicit ii este limitata posibilitatea de cunoastere, descoperire si relationare. Copilul se va teme de exterior si va percepe gresit societatea in care traieste.
c) Terorizarea = insinueaza teama, disperarea ca urmare a vietii intr-un climat marcat de pedepse aspre si agresiune.
d) Ignorarea = privarea copilului de stimularea esentiala dezvoltarii lui. Ca efect, la varsta mica apare autismul, iar la varsta mare copilul poate sa recurga la actiuni socante pentru a atrage atentia.
e) Coruperea = subminarea integritatii morale a copilului. Efectul se va referi la socializarea copilului in sens negativ, inadaptarea lui la normalitate.
f) Exploatarea = folosirea copilului la munci grele si periculoase, in avantajul economic sau afectiv al parintelui.

VIOLENTA SI AGRESIVITATE

Violenta sau agresivitatea se refera la toate acele comportamente care distrug, orientate spre persoane, obiecte sau spre sine. Aceste comportamente provoaca daune sau doar transformari, pentru ca ele semnifica atac, ofensiva, ostilitate, punerea in primejdie sau chiar distrugerea obiectului. (Paul Popescu Neveanu- “Dictionar de Psihologie”, Ed Albatros, Bucuresti, 1978)
De-a lungul timpului, s-au oferit numeroase explicatii care sa ne faca pe noi sa intelegem de ce, cum, cand apare agresivitatea la om. Iata unele dintre ele:
- agresivitatea apare atunci cand omul este impiedicat (printr-o bariera= frustratie) sa-si atinga anumite scopuri, care reprezinta satisfacerea anumitor nevoi. Exista orientarea catre invingerea unui obstacol: adult, regula, institutie.
- spre deosebire de animale care ataca sub nevoia de hrana, omul devine agresiv de cele mai multe ori dintr-o tendinta de competitie (isi doreste sa fie mai bun decat cel de langa el. Are nevoie de comparatie pentru a se putea aprecia, autoconfirma. “Sunt bun, pentru ca exista colegul pe care il pot intrece.”)
- agresivitatea se mai manifesta si sub forma unei inadaptari sociale (insatisfactiile personale, carentele afective -adica lipsa dragostei- pot genera manifestari agresiv-violente)

Unde duce agresivitatea?

Acei copii care se obisnuiesc sa-si “rezolve” problemele actionand agresiv sunt in mare dificultate pentru ca agresivitatea isi pune bazele si se construieste constiincios (ca un bun elev) in jurul sentimentului generat de lipsa sigurantei. (siguranta ca sunt iubit, acceptat, ca ma pot descurca). In momentul in care ceva din interior sau exterior ataca siguranta intima a copilului, insecuritatea nou creata il expune pe acesta la influentele nocive ale mediului, facilitand astfel comiterea de delicte.

“VIOLENTA este rezultatul FRICII.”
Iolanda Mitrofan

Sa vedem acum care sunt acele comportamente concrete care te pot duce cu gandul la agresivitate-violenta-delict. Ce poate face un copil care sa ne determine sa apelam la alti profesionisti?
1. Minciuna (sau tendinte de modificare, alterare a adevarului): aici se incadreaza si laudarosenia, intentia de a insela si enuntarea adevarului pe jumatate.
2. Irascibilitatea- atunci cand te irita cel mai mic lucru si asta te face sa fii nervos
3. Impulsivitatea- atunci cand te superi si te enervezi rapid, fara sa ii asculti pe ceilalti pana la capat si fara sa vrei sa ii intelegi
4. Furtul
5. Fuga sau vagabondajul
6. Esecul scolar
7. Alcoolismul si dependenta de drog
8. Devierile sexuale
9. Omuciderea
10. Suicidul si tentativa de suicid

De cele mai multe ori copii, adolescentii ajung sa manifeste aceste comportamente in cadrul unui grup, sub conducerea unui lider informal. Grupul le ofera securitate colectiva si confort psihic, in care interesele si dorintele sunt comune. Ei descopera ca sunt acceptati, validati, admirati, ca apartin cuiva, dezvoltand astfel o loialitate profunda fata de membrii si de grup ca unitate. Totodata li se ofera si posibilitatea de a evada din contextul propriu de viata marcat de reguli, autoritate si neintelegere. (in grup copilul nu mai este un membru cu obligatii numeroase si cu drepturi putine)

Cine activeaza aceste manifestari comportamentale?

De cele mai multe ori contextul in care se desfasara individul este cel care stimuleaza comportamentele agresive- violente-delicvente (familia, scoala, strada.). Manifestarile de acest tip apar in urma nerecunoasterii individualitatii copilului/adolescentului, in urma manifestarii unei atitudini superioare si autoritare nefondata si explicata. Efect negativ determina si nerecunoasterea aspiratiilor tanarului de a ajunge la statutul de adult. Toate acestea il imping pe tanar sa se refugieze intr-o lume numai a lui, in care este ferit de lucrurile care ii provoaca suferinta.

TULBURARI DE COMPORTAMENT LA COPII SI ADOLESCENTI

1. Minciuna

La 3-4 ani copilul descopera aceasta noua modalitate de a nu spune totul. A minti inseamna pt copil certitudinea ca lumea sa imaginara interna este a lui personal. La aceasta varsta insa, copilul nu face bine distinctia intre realitate si lumea sa imaginara iar diferentierea intre ceea ce este adevarat si ceea ce este fals in lumea reala o va face abia la varsta de 6-7 ani.

Minciuna= actiunea de a altera cu buna stiinta adevarul.
= fictiune, fabulatie
Pana la 8 ani, copilul nu face distinctia intre minciuna, fabulatie si activitate ludica. Doar dupa aceasta varsta minciuna va avea caracter intentional.

Minciuna utilitara: corespunde foarte direct cu minciuna adultului= a minti pentru a obtine un avantaj sau pentru a evita o neplacere => conduita mincinoasa= e necesara o a doua minciuna pentru a o explica pe prima.

Minciuna compensatoare: minciuna cu scopul de a creea sau recupera o imagine inaccesibila respectiv pierduta. (isi inventeaza o familie mai bogata, isi atribuie merite scolare, sportive, razboinice)

Mitomania- gradul extrem al minciunii. “Tendinta patologica mai mult sau mai putin voluntara si constienta la minciuna si la crearea de istorii imaginare”

2. Furtul

Conduita delincventa cea mai frecventa la copii, fiind mult mai frecvent la baiat decat la fata (frecventa creste o data cu varsta).
Nu se poate insa vorbi de furt inainte sa fie dobandita clar notiunea de proprietate de catre copil (“al meu”, “nu este al meu”). Copilul trece in mod natural printr-o perioada in care totul ii apartine.
De asemenea este necesara si dezvoltarea conceptului de bine si rau, cu toate implicatiile socio-cuturale, inainte de a se vorbi de furt.
=> in conditii normale, se poate vorbi de furt in jur de 6-7

o Semnificatia psihologica a furtului
 De cele mai multe ori revenicarea fata de obiect (furtul) semnifica: carenta afectiva, abandon, separare parentala.
 In mod obisnuit mama (sau persoana cea mai semnificativa pentru copil)
este prima persoana furata. Atunci cand un copil fura un obiect, el nu cauta obiectul furat, ci o cauta pe mama, asupra caruia el are niste drepturi. => furtul este o justa reinsusire a obiectului sau (afectiune sau autoritate- in cazul parintilor neimplicati in viata copiilor lor => furtul satisface simultan lipsa si nevoia de afectiune si/sau pedeapsa).
 La cealalta extremitate- furtul semnaleaza frecvent modul de intrare in delicventa => furtul se inscrie intr-o conduita devianta in care sunt cautate direct beneficiile materiale

 Reactii neindicate din partea adultilor:
a) rigiditate excesiva- confera unei conduite banale o semnificatie patologica de la inceput: copilul e un hot si va deveni un suspect permanent. In aceasta situatie copilul se poate inchide intr-o conduita masochista in care temerile sunt confirmate de fiecare data. (Adica fura ca sa isi confirme teama ca toata lumea il considera un hot.)
b) toleranta- copilul se simte scuzat sau chiar autorizat


3. Fuga

Ca si in cazul furtului este dificil sa vorbim despre fuga la copil inainte ca acesta sa fi dobandit o constienta clara a domiciliului sau. In practica nu se vorbeste despre fuga inainte de 6-7 ani.
Atunci cand fuge, cel mai adesea copilul nu are niciun scop: rataceste, se ascunde. Cand e vorba despre un copil mic (mai mic de 11-12 ani), scopul fugii este de a parasi un loc detestat sau temut pentru a ajunge altundeva.
Ce au in comun copii care fug? Frecventa extrem de mare a rupturilor pe care copilul fugar le-a suferit in viata: divort, separarea parintilor, abandon, carenta afectiva, plasamente multiple, mutari numeroase. De asemenea copii fugari sunt de cele mai multe ori caracterizati de impulsivitate.


4. Conduitele de adictie

Consumul de alcool:
 o varsta din ce in ce mai precoce a debutului consumului: 7, 8, 9 ani
 manifestari de betie inca de la varsta de 10 ani
 influentati foarte adesea de factorii de mediu: mama singura, tata adesea alcoolic

Consumul de tutun:
 varsta precoce a debutului: 10-12 ani

Consumul de solventi:
 produsele utilizate sunt foarte diverse: solventi industriali vanduti in drogherii (acetona), solventi continuti in anumite produse (lipici, lac, vopsea)
 efectele sunt mai intai ebrietatea si o euforie rapida acompaniata de o stare de bine.
 complicatii: cefalee, varsaturi, tulburari de echilibru, tulburari neurologice, coma, convulsii
 pot aparea conduite auto sau hetero-agresive
 poate aparea si dependenta

Pentru Ingerii copiilor

Ceea ce nu aveti la indemana, nu va trebuie.
Vorbind despre copii institutionalizati, cuvintele si hartia nu ar fi de ajuns, fiindca acele suflete nevinovate sunt de cele mai multe ori (sa nu fiu rea, intotdeauna!) angrenate intr-un sistem de ite incurcate de maini a(ma)bile. Ei trec prin multe “locuri de stat”, alte reguli, alte asteptari, alte cerinte, ating sufletul unora, ii lasa reci pe altii, devin lectii de viata. Suporta, inghit si uneori uita sa mai scuipe, daca nu isi dau si sufletul afara.
Sau.... au norocul sa fie atinsi de o mana calda care poate, si stie, sa ofere iubire hranitoare. Uneori, un zambet incarcat de energie pozitiva se poate transforma in pilonul de sprijin pentru toata viata, a acelui suflet....in dificultate. De multe ori pare atat de dureros si dificil sa te pastrezi viu, surazator, optimist, cuminte, cu problemele de acasa lasate in scara blocului, sau intr-un pom din fata casei, agatate acolo pe cate o crenguta mai puternica....si sa fi prezent si continator pentru copiii de la serviciu. Copii, care de cele mai multe ori inlocuiesc rapid “doamna” cu “mam”, “mama”. Sau, copii care te ameninta, care te testeaza, parca vrand sa-ti faca cele opt ore amare. Te provoaca,.... ei te provoaca sa ii iubesti!
A oferi un ajutor real si corect, optimizant pentru copii si pentru tine....pare o munca de Sisif. E necesar insa sa ti cont de cateva directii esentiale. Sa tii cont in primul rand de SCOPUL tau acolo. De ce esti tu angajat intr-o institutie pentru protectia copilului si nu esti administrator de bloc, sau croitor sau de ce nu sef la o mare companie? De ce e important ca TU sa fii langa copii ? Daca scopul tau central e sa le reduci (cat de putin) suferinta (constienta sau inconstienta) sufletului lor, atunci poti merge la pasul urmator cu asigurarea ca locul tau nu era intr-o croitorie. (Atentie, scopul asta presupune si faptul ca nu astepti de la tine sa ii transformi pe acei copii in oameni de succes, plini de fericire, cu multi bani si inteligenta cu sacul!). Mai ceva decat asta e, ca tu sa ii vezi ca pe niste copii normali, sa nu iti fie mila! (mila te pune deasupra lor, mila ta ii face incapabili!). Copilul e un copil, adica e un potential care are nevoie de crestere. Tu esti persoana care face asta pentru el! (il ajuta sa creasca adaptativ)
Sa le transmiti din cand in cand (pe limbajl lor) ca nu e obligatoriu ca un parinte sa isi si ingrijeasca copii (altfel balanta si echilibrul acestei lumi nu s-ar mai realiza: cum ar mai exista femei sterpe ..... care isi doresc copii.... fericite?). Si uneori faptul ca unii parinti nu mai doresc sa isi ingrijeasca copii, e un avantaj! Nu uita sa ii faci constienti de existenta parintilor care i-au nascut, si nu neaparat de comportamentele acestora.
Si nu in ultimul rand, AI GRIJA DE SUFLETUL TAU! Nu uita ca legatura ta cu copilul reprezinta contactul dintre doua cercuri tangentiale ( adica o portiune limitata, nu intreaga ta viata! ). Sa nu tranformi cercurile intr-unele concentrice, te vei scufunda....si vei lua si copilul cu tine.
Mentine-te sanatos, liber, da-ti voie sa fi fericit si fa toate lucrurile care sa iti mentina sufletul curat !
“Doamna, bucura-te de noi! Spune-ne cat de frumosi si cuminti suntem.” Iliuta, 6 ani
ADINA DANCIU
Psiholog clinician
26 Iunie 2009

TRATAT DE PSIHOLOGIE CLINICA SI PSIHOPATOLOGIE

TRATAT DE PSIHOLOGIE CLINICA SI PSIHOPATOLOGIE
Volum coordonat de Michele Montreul si Jack Doron sub directia lui Serban Ionescu si Alain Blanchet
Titlul original: Psychologie clinique et psychopathologie;
Traducere din franceza Aliza Peltier
Anul aparitiei: 2009
Nr. de pagini: 440
Pret: 79.00 Ron
Carte disponibila in librarii si online la www.edituratrei. ro




Pe langa evolutia conceptelor, teoriilor si metodelor psihologiei clinice si psihopatologiei si elementele de psihopatologie generala (cu mentionarea variantelor terminologice din DSM-IV-TR, ICD-10, CFTMEA-R-2000) , urmarind semiologia, etiologia, epidemiologia, diagnosticul diferential, tratamentul si evolutia bolii prezentate In primele doua parti, Tratatul de psihologie clinica si psihopatologie ofera psihologului clinician instrumente utile desfasurarii activitatii sale. Autorii, toti clinicieni, pun accent asupra consultatiei clinice – conducerea ei si tehnicile de relansare a discursului, stabilirea relatiei interpersonale, replicile adecvate si neadecvate In consultatia clinica – ilustrand cu exemple toate aceste aspecte. Sunt abordate si tehnicile de analiza a datelor clinice si elaborarea unui proiect de cercetare clinica. In ultima parte a tratatului sunt incluse domenii conexe psihologiei clinice – neuropsihologia clinica si psihologia sanatatii.

*

Michel Montreuil este profesor de psihologie clinica la Universite Paris 8 Vincennes – Saint-Denis

Jack Doron este profesor de psihologie clinica si psihopatologie, Universite Bordeaux 2

Serban Ionescu este profesor de psihopatologie la Universite Paris 8 Vincennes – Saint-Denis si profesor emerit la Universite du Quebec a Trois-Rivieres
Alain Blanchet este profesor de psihologie clinica la Universite Paris 8 Vincennes – Saint-Denis


CUPRINS

Lista autorilor

Cuvant inainte

Introducere

Psihologia clinica si psihopatologica: o indispensabila abordare multidimensionala


Prima parte

Istorie si baze


1. Istorie, teorii si metode de Jack Doron si Jean-Louis Pedinielli

A. Istoria psihologiei clinice, de Jack Doron

I. Crearea conceptului de psihologie clinica

II. Un somn indelungat

III. Nasterea psihologiei clinice franceze

B. Teoria si metodologia psihologiei clinice, de Jean-Louis Pedinielli

I. Studiul de caz

II. Consultatia

III. Testele si scalele

IV. Observatia clinica

C. Teoriile, de Jean-Louis Pedinielli

I. Psihanaliza

II. Fenomenologia

D. Psihologie clinica si psihopatologie, de Jack Doron

I. Practici clinici, practici de cercetare

II. Psihopatologie si epidemiologie

a. Normalitate si patologie

b. Stabilitate, instabilitate a simptomelor, comorbiditate

c. Interactiuni biozpsihosociale

III. Diagnostice descriptive si modele psihopatologice

E. Concluzie, de Jack Doron

I. Existenta, suferinta

II. Subiect, etica

III. Pentru o renastere a psihologiei clinice


2. Bazele teoretice ale psihologiei clinice si psihopatologiei de Monique Plaza si Henri Cohen

A. Putina istorie

B. Psihologia clinica si demersul diagnostic

I. Practica nuantata a testelor

II. Disfunctii elementare, tulburari complexe

III. Analiza interactiunilor si feedbackurilor in anamneza

IV. Notiunea de psihopatologie secundara

C. Psihologia clinica si psihopatologia

I. Modelul biomedical

II. Modelul psihanalitic

III. Modelul behaviorist

IV. Modelul cognitivist

V. Modelul sistemic

VI. Modelul umanist

D. Spre o abordare integrativa

I. Exemplul dislexiei

II. Cognitie, emotii si neurostiinte


Partea a doua

Psihopatologie generala


3. Tulburarile de dezvoltare la copil de Colette Jourdan-Ionescu si Serban Ionescu

Prolegomene la o psihopatologie a copilului

A. Tulburarile dezvoltarii in marile clasificari internationale

B. Tulburarile specifice ale dezvoltarii vorbirii si limbajului (ICD) sau tulburarile comunicarii (DSM) sau tulburarea vorbirii si limbajului (CFTMEA)

I. Tulburari specifice ale achizitiei articularii (ICD) sau tulburari fonologice (DSM) sau tulburare izolata a articularii (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Tratament

II. Tulburari ale achizitiei limbajului de tip expresiv (ICD si DSM) sau retard al vorbirii (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Diagnostic diferential

III. Tulburari ale achizitiei limbajului de tip receptiv (ICD) si tulburare a limbajului de tip mixt receptiv-expresiv (DSM) sau disfazie (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologia (tulburarii de tip mixt receptiv-expresiv)

d. Diagnostic diferential

IV. Afazie dobandita cu epilepsie (sindrom Landau-Kleffner) (ICD) sau afazie dobandita cu epilepsie (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Evolutie

V. Alte tulburari ale dezvoltarii vorbirii si limbajului (ICD si CFTMEA)

VI. Mutism electiv (ICD), mutism selectiv (DSM si CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Diagnostic diferential

VII. Balbism

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Diagnostic diferential

e. Tratament

f. Evolutie

C. Tulburarile specifice ale achizitiilor scolare (ICD) sau tulburari ale invatarii (DSM)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologia tulburarilor invatarii

d. Diagnosticul diferential

e. Tratament

f. Evolutie

II. Tulburare specifica a citirii (ICD), tulburare a citirii (DSM) sau tulburare lexicografica cu dislexie izolata (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Tratament si evolutie

III. Tulburare specifica de aritmetica (sau de calcul, de invatare a matematicii sau discalculie) (ICD si CFTMEA), tulburare de calcul (DSM)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

IV. Tulburare de ortografie (sau a expresiei scrise sau disortografie) (ICD), tulburare a expresiei scrise (DSM) sau tulburare de ortografie fara tulburare de citire (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Tratament

d. Evolutie

D. Tulburare specifica a dezvoltarii motorii (ICD), tulburare a achizitiei coordonarii (ICD)sau retard psihomotor (tulburari specifice ale dezvoltarii motorii) (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Tratament

d. Evolutie

I. Autism infantil (ICD) sau tulburare autista (DSM) sau autism infantil precoce — tip Kanner (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Diagnostic diferential

e. Evolutie

II. Autism atipic (ICD) sau alte forme de autism (CFTMEA)

III. Sindrom Rett (ICD si DSM) sau tulburare dezintegrativa a copilariei (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Evolutie

IV. Alta tulburare dezintegrativa a copilariei (sindrom Heller sau dementa infantila, psihoza dezintegrativa, psihoza simbiotica) (ICD), tulburare dezintegrativa a copilariei (DSM si CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

V. Sindromul Asperger

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Diagnostic diferential

e. Evolutie

F. Retard mental (ICD si DSM), deficienta mentala (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Diagnostic diferential

e. Interventie

G. Retard mental cu tulburari de comportament semnificative care necesita o supraveghere sau un tratament + un cod eventual pentru tulburarea neurologica (ICD), deficienta cu polihandicap senzorial si/sau motor)

H. Tendintele referitoare la tratament


4. Semiologia in psihopatologia adultului de Arnaud Plagnol

A. Semiologie, psihopatologie si demers clinic

I. Descrierea semiologica

II. Elemente despre analiza psihopatologica

a. Notiunea de structura

b. Semiologie si structura

c. Vulnerabilitate si istorie

III. Nosografii

B. Tulburari psihotice

I. Clasificarea sindroamelor delirante

II. Bufeu delirant acut

a. Elemente semiologice

b. Problema evolutiei

III. Schizofrenii

a. Semiologia clasica

b. Forme de debut

c. Forme evolutive

IV. Deliruri persistente sistematizate

a. Deliruri interpretative (tip paranoic)

b. Deliruri imaginative (tip parafrenice)

c. Psihoze halucinatorii cronice

d. Problema reactiilor paranoice

C. Tulburari afective

I. Sindrom depresiv

II. Forme clinice ale depresiei

III. Sindrom maniacal

IV. Sindrom mixt

V. Depresii primare

VI. Depresii secundare

VII. Stari maniacale si stari mixte

D. Tulburari nevrotice

I. Sindroame anxio-fobice

a. Criza de angoasa sau tulburare de panica

b. Anxietate generalizata

c. Fobii

II. Sindroame obsesional-compulsi ve

a. Obsesii si compulsii

b. Nevroze obsesionale

c. Alte contexte obsesional-compulsi ve

III. Sindroame isterice

a. Conversii somatice

b. Conversii psihice

c. Nevroze isterice

d. Alte contexte de sindroame conversive

E. Tulburari ale personalitatii

I. Personalitate limita

II. Personalitate narcisica

III. Personalitate psihopata

F. Sindroame psihotraumatice

I. Sindrom traumatic acut

II. Sindrom traumatic persistent

III. Reactie traumatica

IV. Componenta traumatica

G. Concluzii


5. Psihopatologia ca proces: vulnerabilitate si rezilienta de Serban Ionescu si Colette Jourdan-Ionescu

A. Conceptul de risc

B. Risc si vulnerabilitate

C. Factori de risc

D. Modele explicative

E. Evaluarea riscului

F. Aparitia si evolutia conceptului de rezilienta

G. Rezilienta e rara?

Ce ne invata studiile despre copiii maltratati?

H. Factori de protectie

I. Conceptul de rezilienta „asistata“

J. Un tip de interventie de tip rezilienta asistata


Partea a treia

Metodologie


6. Tehnicile consultatiei de Marie-Carmen Castillo

Prima parte: definirea consultatiei clinice, reflectii si folosirea sa

A. Introducere

B. Doua paradoxuri

I. Sa indemni la discurs fara sa constrangi

II. Asimetria

C. Diferitele obiective ale consultatiei clinice

I. Consultatia clinica

II. Consultatia de sustinere

III. Consultatia terapeutica

IV. Consultatia clinica de cercetare

V. Ghidul de consultatie

D. Deontologia

I. Secret profesional si lucru in echipa

II. Dezvaluirea secretului profesional

III. Deontologie si cercetare


Partea a doua: tehnicile consultatiei

A. Atitudinile clinicianului

I. Ascultarea

II. Empatia

III. Stiinta linistirii

IV. Trei modalitati de conducere a consultatiei

Consultatia directiva

Consultatiile semidirecte

Consultatiile nondirective

B. Stabilirea relatiei interpersonale in cadrul consultatiei clinice

I. Gestionarea distantei

II. Cererea

III. Cadrul

IV. Definirea obiectivelor, stabilirea unui consemn

V. Inchiderea unei consultatii clinice

C. Replicile in consultatia clinica

I. Functia replicilor

II. Replicile ca martori ai activitatii inferentiale a clinicianului

III. Replicile: co-constructia spatiului discursiv

IV. Registrul replicilor

V. Formele replicilor

a. Replicile directe

Intrebarile informative

Ajutorul dat exprimarii

Exemplu

Cereri de explicitare

Intrebari care evalueaza credinta

Interpretarile

Exemplu

b. Replicile indirecte

Exemplu

Tacerea

Ilustrare

VI. Reactiile pacientilor la replici

a. Validarea

Exemplu

b. „Indecidabilitatea“

Exemplu

c. Nonvalidarea


Partea a treia: riscurile consultatiei

A. Relatii interpersonale

I. Dificultati de gestionare a distantei

II. Proasta gestionare a cadrului

III. Excesul de neutralitate

B. Formularile neadecvate ale replicilor

I. Vocabular complex

Exemplu

II. Supraincarcarea lexicala

III. Intrebari inductoare

IV. Folosire a unui termen conotat

C. Inadvertentele inferentiale

I. Selectivitatea informatiei

II. Inadvertente ale rationamentului clinic

III. Iatrogenia in psihopatologie

IV. Inadvertentele cercetarii


Partea a patra: tehnicile de analiza a datelor clinice

A. Elaborarea unui dari de seama clinice

B. Analiza de continut: definitie si metodologie

I. Detalierea continutului unei consultatii

II. Detalierea formei unei consultatii

C. Analiza de discurs

I. Analiza conversationala

II. Analiza de discurs si marcatorii de limbaj

a. Articularea textului

Exemplu

b. Implicarea enuntiativa

III. Programele de prelucrare automata a discursurilor

Concluzie


7. Elaborarea unui proiect de cercetare de Serban Ionescu

A. Cercetare si practica

B. Metoda clasica

C. Studiul de caz si cercetarea unui caz unic

D. Notiuni de metodologie a cercetarii

I. Problematica

II. Ipotezele

III. Alegerea instrumentelor

IV. Esantionarea

V. Factori care reduc validitatea unei cercetari

VI. Prelucrare a datelor

E. Chestiuni de etica

In chip de concluzie


Partea a patra

Domenii conexe


8. Neuropsihologia clinica de Michčle Montreuil si Muriel Lezak

A. Definitie

B. Istoria neuropsihologiei

I. Curentele teoretice

II. Examen si probe neuropsihologice

a. Dezvoltarea normala si patologica

b. Neurotraumatologia

c. Neurochirurgia cu scop terapeutic

C. Neuropsihologia clinica, o contributie contemporana

I. Neuropsihologia in campul neurologiei

II. Evaluarea neuropsihologica in secolul al XXI-lea

Desfasurarea unui examen neuropsihologic

Obiectivele evaluarii

Debutul examenului si locul central al consultatiei clinice

Alegerea probelor

D. Explorarea neuropsihologica a tulburarilor cognitive consecutive leziunilor cerebrale

I. Tulburarile de atentie

II. Tulburari ale memoriei

a. Conceptii moderne despre memorizare

b. Testele care exploreaza memoria

c. Memoria de scurta durata

d. Memoria episodica sau autobiografica

e. Memoria semantica

f. Memoria declarativa sau explicita (de natura episodica si semantica) si memoria nondeclarativa sau implicita (de natura procedurala)

g. Invatarea implica in mod evident functiile mnezice

III. Tulburarile functiilor verbale sau afaziile

a. Generalitati

b. Explorarea limbajului oral

c. Explorarea limbajului scris

b. Principalele tipuri de afazie

Afazia Broca

IV. Tulburarile perceptiei

a. Generalitati (vezi si Lechevalier et al., )

b. Deficitele sferei vizuale

c. Deficitele sferei auditive

d. Deficitele sferei tactile

e. Tulburarile schemei corporale sau asomatognoziile

f. Neglijenta spatiala unilaterala sau semineglijenta

V. Tulburarile deprinderilor gestuale sau apraxiile

a. Generalitati

VI. Tulburarile legate de sindroamele frontale

a. Generalitati

b. Tulburari ale reglarii activitatii motorii

c. Tulburarile cognitive

Functiile executive (Luria, )

d. Tulburarile comportamentului si schimbarile personalitatii

E. Neuropsihologia dementelor

I. Definitie si cauze

a. Semiologie

b. „Dementele corticale“ si „dementele subcorticale“

c. Evaluarea rapida a functiilor cerebrale superioare

F. Sinteza si restituirea bilantului practicianului si pacientului

G. Locul examinarii neuropsihologice in reeducare

H. Concluzie


9. Psihologia sanatatii de Élisabeth Spitz

A. Introducere

B. Promovarea sanatatii

I. Modelele sociocognitive

II. Modelele de self-empowerment

III. Actiunea colectiva

C. Personalitatea si sanatatea

I. Factorii de vulnerabilitate si sanatatea

a. Ostilitatea

b. Anxietatea

c. Afectele depresive

II. Exprimarea emotiilor si sanatatea

a. Profilul de personalitate de tip C si exprimarea emotiilor

b. Exprimarea sau nonexprimarea emotiilor in maladiile cronice

c. Alexitimia

III. Factorii personali protectori si sanatatea

a. Sentimentul de eficacitate personala sau autoeficacitatea

b. Optimismul

c. Sensul coerentei

d. Rezilienta

D. Evenimentele de viata majore,

tracasarile cotidiene si sanatatea

I. Evenimentele de viata majore

II. Tracasari cotidiene

E. Sustinerea sociala si sanatatea

I. Diferitele abordari ale sustinerii sociale

II. Comunicarea sociala a emotiilor

F. Modelele stres-coping si sanatatea

I. Teoria cognitiva a stresului a lui Lazarus si a lui Folkman

a. Procesele de evaluare cognitiva

b. Procesul de a-face-fata (coping), strategii de adaptare

II. Modelul extins al stresului si copingului dupa Moss si Schaefer

III. Modele de ajustare la maladia cronica de Maes, Leventhal si De Ridder

G. Modelele de self-reglare sau autoreglare si sanatatea

I. Reprezentari ale bolii, modelul sensului comun al lui Leventhal

II. Scopuri de viata, scopuri de sanatate

III. Procesele de reglare a scopurilor

IV. Modelul scopurilor referitoare la comportamentele de sanatate al lui Maes

H. Complianta terapeutica

I. Determinantii legati de boala si de tratament

II. Determinantii legati de relatia medic/pacient

III. Determinantii referitori la pacient

I. Calitatea vietii si sanatatea

Definitia calitatii vietii

Calitatea vietii in diverse patologii

Referinte bibliografice

Lexic

Index tematic

Index al autorilor citati