Orice fel de cunoastere incepe cu EXPERIENTA. Prima suflare a noului nascut pe acest pamant presupune experienta, adica modalitatea naturala de a intra in contact cu ceilalti si cu lumea, de a percepe si descoperi, de a stabili relatii, de a se conecta emotional fiind astfel capabil sa participe constient la marea existenta.
De-a lungul vietii, un om ajunge sa traiasca o multitudine de experiente variate, in viata personala, profesionala, sociala, iar multe dintre ele par a fi repetabile in forma lor: aceeasi conversatie lipsita de sens cu colegul de birou, aceleasi insatisfactii in viata de cuplu, etc. In realitate insa, experientele noastre nu se repeta deloc, mai mult de atat, fiecare dintre ele este “unica si proaspata”, datorita semnificatiilor pe care le are. Aici intervine capacitatea si vocatia fiecarui individ in a resemnifica experientele vietii lui, a le da un sens optim in vederea unei bune functionari. Evenimentul pare a fi acelasi si este acelasi, fiindca el revine in existenta noastra de nenumarate ori, pana cand vom invata sa il privim, analizam, interpretam si integram operand noi semnificatii, intr-o atitudine deschisa, creativa care sa ne permita gestionarea optima a propriei realitati interne cu cea externa.
Experienta propriei vieti, pana in prezent, mi-a oferit ocazia de a-mi juca prin diferite modalitati rolul de formator, dascal. Am fost angrenata in contexte aparent repetitive, m-am supus “poluarii” cu prejudecati, mituri, stereotipuri, supozitii, proiectii transferuri, obisnuinte socio-culturale, m-am confruntat cu propriile nevoi narcisice in fata elevilor mei si a colegilor mei, dar nu am incetat sa ma revalorizez si sa-mi canalizez disponibilitatile pe directia celor mai bune alegeri. Astfel, cu intentia de a imbina psihoterapia cu pedagogia, propun dezvoltarea unor modalitati instructiv-educative care au la baza comunicarea si invatarea experientiala.
"Spune-mi şi voi uita, predă-mi şi îmi voi aminti, implică-mă şi voi învăţa." - proverb chinezesc
Conceptul de “invatare prin experienta” este introdus de parintele nondirectivismului, Carl Rogers. El considera ca nu putem comunica nimic prin predare deoarece aceasta il face pe copil sa-si piarda increderea in experienta.
In 1984 D. A. Kolb, enunta Teoria invatarii prin experienta. Kolb considera invatarea un proces holistic prin care omul se adapteaza la lume, si care presupune o functionare integrata a intregului organism. Cu alte cuvinte, atunci cand invata, omul:
- simte (are emotii, o anumita dispozitie, are senzatii)
- percepe (integreaza senzatiile in perceptii, reflecteaza, observa lucrurile, fenomenele)
- gandeste (conceptualizeaza, stabileste legaturi, reguli, gaseste solutii)
- actioneaza (ofera noi sensuri, experimenteaza moduri noi de actiune)
Pornind de la acest punct de vedere, exista patru moduri adaptative de invatare, corespunzatoare a patru tipuri de abilitati dobandite:
- abilitati ale experientei concrete- Aici si acum, traiesc emotii si cu culeg informatii cu simturile
- abilitati ale observarii reflexive- Transformarea subiectiva a informatiei, care se face din mai multe perspective (metapozitii), creativ
- abilitati ale conceptualizarii abstracte- Culeg informatia, o prind in concepte (gandesc)
- abilitati ale experimentarii active- Transformarea obiectiva a informatiei, prin actiune, care duce la o noua experienta concreta (deschizandu-se astfel un nou ciclu de invatare.)
Modelul invatarii experientiale- are 4 etape:
• experienta = primul pas in invatarea experientiala, o experienta reprezinta un declansator, care creeaza nevoia unei mai bune intelegeri a situatiilor sau fenomenelor;
• analiza = reflectarea asupra a ceea ce s-a intamplat, interpretarea, identificarea consecintelor;
• generalizarea = concluzii legate de ceea ce s-a invatat si ceea ce se poate aplica in viata reala a fiecarui individ participant;
• aplicarea = faciliteaza modificarea comportamentului. Cele invatate sunt integrate in viata de zi cu zi intr-un mod eficient.
Planificarea instruirii in spirit experientialist:
Inainte de toate, dascalul trebuie sa fie informat asupra principiilor care stau la baza acestei orientari si asupra pasilor care trebuie urmati. Proiectarea lectiilor se face in functie de caracteristicile si nevoile clasei luate ca intreg si personalizat in functie de obiectivele stabilite. Obiectivele se stabilesc tinand cont de o evaluare prealabila a motivelor interne si externe pentru invatare a elevilor.
Dintre motivele intrinseci se pot intalni:
- curiozitatea- care poate fi stimulata de situatii nedeterminate, problema, situatii confuze
- aspiratia catre competenta
- nevoia de realizare, de a obtine succes, dorinta de a deveni un bun profesionist
- nevoia de identificare
- nevoia de autoeducare
- angajarea in reteaua reciprocitatii sociale
O motivatie bazata extrinsec apare atunci cand scopurile sunt exterioare invatarii, si pot fi:
- dorinta de afiliere
- conformismul
- teama consecintelor
- ambitia
STRATEGII DIDACTICE
- problematizarea
- rezolvarea de probleme
- dramatizarea simbolica
- metafora
TEHNICI EXPERIENTIALE (Expresive)
- desenul
- modelajul
- colajul
- jocul cu marionete
- jocul cu nisip
- crearea de povesti
- metafora
- tehnici psihodramatice, dramaterapie
- tehnici de miscare, ritm, dans
- sculptura corporala
- scaunul gol
- jocul de rol
- dramatizare
- oglinda
- ascultarea experientiala: cu folosirea reformularilor clarificatoare.
Activitatile specific abordarii instructiv-educative de tip experientialist sunt diferite de cele clasice prin faptul ca acestea acorda elevului un rol activ in invatare, asigura un dialog activ intre profesor si elev, implica reflectia activa, ofera o importanta deosebita experientelor personale si dezvoltarii personale ale elevului, abilitarii si autoabilitarii acestuia (elevul invata sa aplice pe el insusi aceasta experienta a invatarii.). Foarte important este faptul ca invatarea incepe de la ideile si conceptele elevului, existand astfel o abordare cat mai aproape de cea de la egal la egal, comunicare de tip adult-adult, in care nu exista niciun “profesor” care sa citeasca din carti. Este o invatare bazata pe perceptie, nu pe teorie - invatarea experientiala stimuleaza abilitatile elevilor de a motiva şi explica un subiect, din perspectiva proprie, decat sa recite "operele" unui expert in domeniu.
Bibliografie
1. Mitrofan I. (2004). Terapia Unificarii. Abordare holistica a dezvoltarii si a tranformarii umane. Bucuresti, Ed. SPER.
2. Mitrofan I. (2008). Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice si aplicative. Bucuresti, Ed. SPER
3. Coord. Mitrofan I. (2005). Orientarea experientiala in psihoterapie. Dezvoltare personala, interpersonala, transpersonala, Bucuresti, Ed. SPER
4. Lacombe F. (2005). Rezolvarea dificultatilor de comunicare. Iasi, Ed. Polirom
5. Coord. Mitrofan L. (2007). Dezvoltare personala- competenta universitara transversala, o noua paradigma educationala; Mecu C. Invatare experientiala si dezvoltare personala., Edit. Universitatii din Bucuresti.
6. Salome, J.; Galland Sylvie (2009). Daca m-as asculta, m-as intelege. Ed. Curtea Veche Publishing, Bucuresti
7. Web
