Să devenim conştienţi de coincidenţele din viaţa noastră

(Câteva idei extrase din Profeţiile de la Celestine de James Redfield, despre energie, teatru de control, dependența, interacțiunea cu ceilalți)

Adevărul poate fi întotdeauna explicat, chiar şi unui copil. Doar să gândeşti puţin, adică să găsești forma pe care copilul o va înțelege, fără a distorsiona mesajul.

Universul este energie, energia răspunde aşteptărilor noastre. Oamenii sunt o parte a acestui univers energetic, şi atunci când avem o întrebare, apare cineva care să ne dea şi răspunsul. Ne clădim energia şi ne centrăm pe propriile noastre situaţii, pe întrebările pe care le avem. Apoi primim îndrumare intuitivă, ne vin idei despre unde trebuie să mergem, ce trebuie să facem, coincidenţele încep să se petreacă şi ne permit să ne mişcăm în direcţia respectivă.

Da, da! Asta e calea. Creştem de fiecare dată când aceste coincidenţe ne împing spre ceva nou, devenim personalităţi depline, care vibrează la o energie mai înaltă.

Energia din noi si din jurul nostru

Când apreciezi frumuseţea şi unicitatea lucrurilor, atunci primeşti energie. Când ajungi la un nivel la care simţi iubire, atunci poţi să trimiţi energie înapoi, după cum doreşti. (Apreciind frumuseţea unui lucru, până când în tine pătrunde suficientă energie pentru a intra în starea de iubire. )

Iubirea nu este ceva ce noi trebuie să facem ca să fim buni, sau ca să facem lumea să fie mai bună, sau pentru că am avea vreo responsabilitate abstractă, sau pentru că ar fi bine să mai uităm de hedonism. Conectarea la energie este incitare, apoi euforie, apoi iubire. Găsirea energiei care să menţină această stare de iubire ajută în mod sigur lumea, dar ne ajută în primul rând pe noi, într-un mod mult mai direct. Este cel mai hedonist lucru pe care îl putem face.

Corpurile noastre vibrează la un anumit nivel. Dacă laşi energia să scadă prea mult, corpul va suferi. Aceasta este relaţia între stres şi boală. Iubirea e singurul mod de a păstra vibraţia înaltă. Ne menţine sănătatea. Este foarte importantă.

Teatrul de control

E vorba de felul propriu fiecăruia de a controla oamenii şi situaţiile pentru a forţa energia să se îndrepte spre tine – de fapt îţi creezi în minte un joc de manipulare a energiei celuilalt.

Micul nostru teatru apare întotdeauna în relaţie cu membrii familiei. Oricum, odată ce ne dăm seama de mişcarea energiei în propria familie, vom putea trece peste aceste strategii de control şi vom vedea ce anume s-a întâmplat, de fapt.

Cei care utilizează acest mod de a suge energia, și îşi iau rolul de a pune întrebări şi de a cerceta lumea altor persoane cu scopul de a le găsi defecte, se numesc interogatori. Odată ce le găsesc, încep să critice aspectul respectiv din viaţa victimelor lor. Dacă strategia are succes, cel criticat este târât în joc. Dintr-o dată, devine conştient de sine în preajma interogatorului şi se apucă să dea atenţie lucrurilor pe care acesta le face şi gândeşte, astfel încât să nu facă nici o greşeală pe care acesta să o observe. Atitudinea aceasta îi dă interogatorului energia de care are nevoie.

În altă situație, dacă te ameninţă cineva verbal sau fizic, atunci eşti constrâns să-i acorzi atenţie şi astfel să-i dai energie, de teamă că ţi s-ar putea întâmpla ceva. Cel care te ameninţă şi te târăşte în cel mai agresiv tip de teatru este numit intimidator. Dacă, pe de altă parte, cineva îţi povesteşte ce lucruri îngrozitoare i se întâmplă, făcându-te poate să te simţi şi tu responsabil pentru asta – pentru că, dacă refuzi să-l ajuţi, acele lucruri îngrozitoare vor continua – acesta caută să exercite controlul la un nivel cât se poate de pasiv. Acesta se numeşte bietul-de-mine.  Mai puţin pasiv decât „bietul-de-mine” va fi distantul. Aşa că ordinea rolurilor este aproximativ următoarea: intimidator, interogator, distant şi bietul-de-mine.

Fiecare rol are nevoie de cel complementar, pentru a se desfăşura. Intimidatorul are nevoie, pentru a obţine energie, de bietul-de-mine sau de alt intimidator.

Manipularea şi controlul pentru a-şi însuşi energie nu pot exista dacă sunt conştientizate şi aduse la vedere. Încetează să mai funcţioneze. E o metodă foarte simplă. Adevărul despre ceea ce se întâmplă iese întotdeauna la suprafaţă şi după aceea omul în chestiune devine mai cinstit şi mai onest.

Primul pas în procesul de clarificare, pentru fiecare dintre noi, este conştientizarea deplină a propriului joc. Nimic nu-şi poate urma cursul până când nu ne privim cu adevărat şi nu descoperim cum manipulăm noi înşine, în căutarea energiei.

Vise, gânduri care ne îndrumă

Visele vin să ne spună despre viaţa noastră lucruri care ne scapă. Însă nu numai visele ne îndrumă, ci şi gândurile şi reveriile.

Se pare că avem mai multe asemenea gânduri decât s-ar crede. Pentru a le recunoaşte, trebuie să aşteptăm o poziţie de observator. Când apare un gând, trebuie să ne întrebăm de ce apare. De ce acum? Cum se leagă de întrebările vieţii noastre? Poziţia de observator ne ajută să scăpăm de dorinţa de a controla totul şi ne plasează exact pe firul lucrurilor.

Pe de altă parte, imaginile de groază trebuie oprite imediat ce apar. Atunci alte imagini, pozitive, vor fi bine venite în minte. Curând, lucrurile rele aproape că nu se vor mai întâmpla. Intuiţiile tale vor prevedea numai lucruri bune. Dacă totuşi vor mai apărea imagini negative, trebuie luate foarte în serios, dar nu urmate. De exemplu, dacă-ţi vine ideea că vei avea un accident de camion, apoi vine cineva şi îţi cere să te urci într-un camion, nu trebuie să te urci. Totodată trebuie să înţelegem că fiecare eveniment are semnificaţia sa şi conţine un mesaj, care ţine de întrebarea noastră. Acest lucru e legat în special de ceea ce noi numim „întâmplări rele” petrecute în viaţa noastră.

Dependeta de o alta persoAna

În acest caz apare posibilitatea opririi evoluţiei! Atunci când un om învaţă să se limpezească şi să pornească pe drumul evoluţiei, poate fi oricând oprit, în oricare moment, de dependenţa de o altă persoană.

Această dependenţă – explică de ce apare lupta pentru putere în relaţiile amoroase. Întotdeauna ne întrebăm de ce euforia şi fericirea iubirii se termină şi se transformă brusc într-un conflict. Acum ştim. Este rezultatul fluxului energetic care se creează între indivizii implicaţi. Când apare iubirea, cei doi îşi dăruiesc energie în mod inconştient şi amândoi se simt copleşiţi. Aceasta este starea de spirit înaltă pe care o numim „îndrăgostire”. Din nefericire, atunci când unul din cei doi aşteaptă ca acest sentiment să vină de la celălalt, el se desprinde de energia universului şi depinde tot mai mult de energia celuilalt, care pare să nu-i ajungă niciodată. Atunci, cei doi încetează să-şi mai dăruiască energie unul celuilalt şi recad în vechiul joc de control, pentru a forţa energia celuilalt să vină către sine. Din acel moment, relaţia degenerează în luptă pentru putere. Problema începe în familie, în primii ani ai copilăriei. Din pricina luptei pentru energie, nici unul dintre noi nu este în stare să ducă până la capăt un proces psihologic complex. Nu suntem capabili să integrăm cealaltă latură, a sexului opus.

Motivul pentru care devenim dependenţi de cineva de sex opus este acela că nu putem avea acces la energia sexului opus. Energia mistică pe care o avem în interior este în acelaşi timp masculină şi feminină. Până la urmă, ne putem deschide către ea, dar la începutul evoluţiei trebuie să fim foarte atenţi. Procesul de integrare se desfăşoară în timp. Dacă ne legăm prematur de o sursă umană de energie feminină sau masculină, blocăm izvorul universal.

Atunci când începem evoluţia, implicit începem să primim energie de sex opus. Aceasta va veni în mod natural, odată cu energia din univers. Dar trebuie să fim atenţi, pentru că dacă ne intersectăm cu o persoană care oferă această energie în mod direct, ne putem deconecta de la sursa adevărată şi astfel regresăm…

Până nu învăţăm să evităm această situaţie, vom rătăci ca nişte jumătăţi de cerc, ca nişte litere „C”. Vom fi sensibili la persoanele de sex opus – alte cercuri pe jumătate incomplete – care vin şi se unesc cu noi, completând astfel cercurile şi dăruindu-ne un val de euforie şi de energie, care dă senzaţia unui întreg, unei conectări depline cu universul. De fapt, n-am făcut altceva decât să ne unim cu altă persoană, care-şi căuta şi ea jumătatea. Aceasta este relaţia clasică de dependenţă şi că aduce cu sine probleme care nu vor întârzia să apară.

Problema cu această persoană care a fost completată, cu acest „O”, pe care mulţi cred că l-au atins, este aceea că el este format din două părţi – una care furnizează energie masculină, cealaltă care aduce latura feminină – şi în consecinţă implică două capete, două egouri. Fiecare dintre cei doi vrea să conducă întregul pe care l-au creat, aşa cum o făcea şi în copilărie. Fiecare vrea să-l comande pe celălalt, ca şi cum celălalt ar fi tot el. Acest tip de iluzie, a completării, se transformă într-o luptă pentru putere. În cele din urmă, fiecare va trebui să-l tolereze pe celălalt şi uneori chiar să-i anuleze personalitatea, pentru a putea conduce acest întreg în direcţia dorită. Desigur că această intenţie nu funcţionează, sau nu mai funcţionează. Poate că în trecut un partener era dispus să se supună celuilalt, acest lucru făcându-l de regulă femeia şi doar uneori bărbatul.

Am putea concluziona că în aceste situații nu mai există dragoste...Dragostea există,  dar mai întâi trebuie să ne completăm noi înşine cercul. Trebuie să ne stabilizăm canalul de legătură cu universul. Acest lucru cere ceva timp, dar după aceea nu vom mai fi susceptibili de a avea această problemă, și vom ajunge să avem  „o relaţie mai înaltă”. Când, după ce am trecut acest prag, ne legăm sentimental de cineva, vom crea o supraentitate, care nu ne va înlătura niciodată de pe calea evoluţiei noastre individuale.Trebuie să-i ai pe „el” sau pe „ea” înăuntrul tău. Apoi vei evolua şi vei găsi povestea de dragoste adevărată, care ţi se potriveşte.

Interactiunea cu ceilalți

Modul în care îi abordăm pe alţi oameni determină viteza evoluţiei noastre, rapiditatea cu care se răspunde la întrebările noastre vitale.

Toţi oamenii cu care ne întâlnim au un mesaj pentru noi. Întâlniri întâmplătoare nu există. Felul în care răspundem acestor întâlniri ne arată dacă suntem sau nu capabili să primim mesajul. Dacă avem o conversaţie cu o persoană cu care drumul nostru se întretaie şi nu vedem în ea un răspuns la întrebarea noastră curentă, aceasta nu înseamnă că mesajul nu există, ci doar că ne-a scăpat, dintr-un motiv sau altul.

Să-ţi intre bine în cap. Oricine apare în calea ta are un mesaj pentru tine. Dacă era altfel, persoana respectivă s-ar fi aflat în altă parte, ar fi plecat mai devreme, sau ar fi venit mai târziu. Faptul că aceşti oameni se află acum, aici, se întâmplă dintr-un anume motiv.

Care sunt semnele care îți arată că trebuie să intri în contact (verbal) cu cineva

-          uneori contactul vizual spontan este un semn că trebuie să discuţi cu persoana respectivă.

-          senzaţia că parcă ai cunoaşte acea persoană, că are un aspect familiar, chiar dacă n-ai mai întâlnit-o niciodată

Dacă suntem atenţi la relaţiile pe care le avem, vom obţine întotdeauna răspunsurile de care avem nevoie.

In momentul în care vom începe să dăruim în mod constant, se va întoarce spre noi mult mai mult decât ceea ce dăm. Acest mod de relaţionare conştientă, în care fiecare încearcă mai degrabă să scoată la iveală ce e mai bun în ceilalţi decât să-şi exercite puterea asupra lor, este întotdeauna benefic pentru noi.

Venim pe această planetă pentru a evolua, nu pentru a ne construi imperii personale.