ADINA ROXANA DANCIU Psihologul tau in Sibiu

Rapid si bland

2011-12-10T10:28:00.000-08:00

Totalitatea experientelor vietii ne influenteaza si ne modifica optica asupra realitatii (subiective evident).
Oamenii cu care interactionam ne imprumuta intotdeauna ceva, ceva a lor, care este si in noi dar pe care inca probabil nu stim cum sa-l utilizam. In prima etapa suntem atat de impresionati, fascinati, surprinsi de lucrurile acelea noi din interiorul adanc al noastru incat parem ca nu stim sa le gestionam. Ni se pare prea mult. Si atunci evitam sa gandim asupra lor, fugim de ele, sau chiar de persoanele care le-au trezit in noi, fugim de fapt de noi crezand ca e mai bina sa fie ca inainte. Insa oricat de mult am fugi, umbra ne urmeaza, este legata si in stransa legatura cu noi. Umbra este alcatuita din acele elemente, sentimente, emotii, ganduri, abilitati, pulsiuni din noi, despre care nu cunoastem prea multe, si care ne pot lua prin surprindere atunci cand ies la suprafata, manifestandu-se. Ma refer aici exact la acele emotii simtite in interactiunile speciale cu ceilalti oameni, poate in cele intime, profesionale sau familiale, care ne fac sa gandim: “…parca nu am fost eu asta.”. Umbra e opusul a ceea ce se vede la noi, insa este parte integranta a noastra si ne roaga sa ii acordam atentie, sa o cunoastem, sa o facem sa simta ca apartine noua, pentru ca numai asa ne vom cunoaste in totalitatea si complexitatea a ceea ce suntem.
Experienta aduce intotdeauna si un strop de cunoastere de sine. Experientele constientizate, analizate, simtite si traite in contact cu Sinele nostru, ne transporta la un nivel superior de cunoastre de sine pentru ca asa avem posibilitatea sa retinem ceva despre noi si sa folosim acel lucru si pe viitor, devenind mai adaptabili.
Dorintele noastre cele mai ascunse si negandite de marele Supraeu, sunt active si ne propulseaza in cele mai ciudate situatii, pentru ca ele doresc sa fie satisfacute. Inabusirea lor nu ofera rezultat decat pe termen scurt, o linistire cognitiva, o pseudoimpacare. O convietuire pasnica cu psihicul noastru….care pentru a se perfecta, are uneori nevoie de implicare pasionala. Noi, pentru a ne cunoaste avem nevoie macar o data in existenta noastra de experiente de implicare pasionala, care depasesc convietuirea pasnica cea lipsita de riscuri. Numai dupa o serie de evenimente care pun la incercare toate sistemele de aparare imbunatatite si intarite de-a lungul vietii noastre, vom putea poate sa atingem acel echilibru mult ravnit, maturitatea in deciziie si asertivitatea aplicata cu empatie, rapid si bland.

SALVEZ.RO

2011-11-09T04:31:00.001-08:00

Semneaza si tu petitia!

2011-08-25T00:42:00.000-07:00

Decontarea serviciilor de psihologie clinica prin sistemul asigurarilor de sanatate

Copii cu copii învaţă să fie mame

2011-07-25T04:48:00.000-07:00

Oameni de lângă noi

de Maria SPATARIU
mariaspatariu@tribuna.ro
24 iulie 2011 23:53

„Al meu are o lună”, „Al meu a împlinit patru luni”, „Copilul meu e dincolo doarme. Da` puteţi vorbi tare că nu se trezeşte”. Aşa încep poveştile în Centrul Maternal din Sibiu. Patru mame, toate nişte copile cu copii, îşi ţin copii în braţe, le gânguresc, uneori le cântă. Aici, alături de o echipă de profesionişti, învaţă să fie mame, să aibă grijă de copiii lor, să le ofere dragostea de care unele dintre ele nu au avut parte. Trei dintre mame au crescut în sistemul de protecţie a copilului, departe de familiile biologice, iar, acum, o mână de oameni le învaţă să nu–şi părăsească pruncii, le învaţă să fie mame în fapt, nu doar din punct de vedere biologic.

Centrul Maternal din Sibiu – un loc necunoscut pentru cei mai mulţi, unica speranţă pentru alţii. Mai precis, pentru mame sau pentru viitoare mame care vin aici în căutarea unui loc primitor, a unui loc în care mâncarea, îngrijirea medicală şi vorba bună nu lipsesc. Asta se întâmplă de mai bine de 6 ani de când acest centru funcţionează în cadrul Complexului de servicii „Prichindelul”.

Trei mame şi trei copii

„Acum am terminat hrănirea copiilor. Unul dintre ei a şi adormit”, spune doamna Delia, educatoare în cadrul Centrului Maternal, în timp ce mă conduce în spre sediul Centrului. E de fapt, un soi de apartament primitor, situat la parterul uneia dintre clădirile Complexului „Prichindelul”. Din hol dai direct în living, o încăpere ce depăşeşte 20 metri pătraţi şi care serveşte drept cameră de relaxare şi bucătărie pentru toate mămicile aflate în Centru. În acest moment sunt patru locatare, dar „acasă” sunt doar trei, cealaltă mămică fiind plecată la muncă.
Tinere sunt toate şi privindu-le ai impresia că sunt nişte copii cu copii în braţe, doar nu-i chiar aşa, minoră e doar una. „Copilul meu are o lună, plânge doar când îl doare ceva. Aseară nu a prea avut somn, dar l-am legănat şi a adormit”, povesteşte tânăra mămică în timp ce-şi leagănă copilul. „S-a obişnuit copilul în braţe... vai ce-i place!”, completează educatoarea. Stau amândouă aşezate pe colţarul din living, iar lângă ele e o doua mămică. Ţine pe genunchi o minune de copil, ce te priveşte cu ochi mari, căprui, abia aşteptând parcă să împartă zâmbete. „Îi cânt, cum să nu... da, e bolnavă sărăcuţa”, spune mămica. Câţi ani are mama? E greu de spus, dar nu-i dai mai mult de 18-19. Prietena ei, cea de-a treia mămică, spune din prima că e minoră, că a întrerupt şcoala, dar că vrea să se întoarcă în bancă şi să termine măcar opt clase. Băieţelul ei e astăzi somnorosul Centrului, aşa că tolănit pe burtă în pătuţ, copilul îşi vede liniştit de somn, în timp ce mama îşi continuă povestea. Da, a învăţat să îl îmbrace, să-i facă baie, ba chiar a corectat-o şi pe mama ei în ale creşterii copilului, atunci când a venit să o viziteze. „Prima dată i-am făcut eu baie, iar ea s-a uitat ca să înveţe. Apoi am început să îl spălăm împreună şi tot aşa până când aseară i-a făcut baie singură. A văzut că trebuie să fie atentă cum ţine capul bebeluşului, cât de caldă să fie apa, cât de repede trebuie să îl îmbrace....”, spune educatoarea, în timp ce copila- mamă o aprobă zâmbind.
În curând, şi mamă şi copil vor merge amândoi acasă, acasă la mama ei şi la bunica micuţului. A crescut ea mama-copil şi alături de ai ei şi în aşezămintele statului, iar acum se întoarce acasă. Că acolo, într-o casă de chirpici, nu va avea condiţiile de aici – living cu televizor mare, baie la fiecare dormitor, apă caldă la orice oră etc. - o ştie, dar mai ştie că vrea ca pruncul ei să aibă ceea ce ea nu a avut întotdeauna: grija mamei.

O muncă făcută cu suflet

Mamele sau femeile-gravide în ultimul trimestru care vin la Centrul Maternal provin din familii cu situaţii materiale precare. Multe dintre ele învaţă nu doar să-şi îngrijească pruncii, ci şi cum să facă şi să păstreze curăţenia, cum să se gospodărească, cum să pregătească bagajul bebeluşului la nevoie, altfel spus învaţă să fie mame responsabile şi să gândească, cu mintea şi sufletul, pentru ele şi pentru fiinţa căreia i-au dat viaţă. Aceasta este minunea pe care oamenii de la Complexul „Prichindelul” o reuşesc. Şi spunem oamenii, nu angajaţii, pentru că aceşti oameni fac cu suflet ceea ce fac, pentru că au faţă de aceste mame atitudinea pe care o au faţă de copiii lor. Şi asta se vede în mărţişoarele, vederile şi telefoanele care oamenii de la „Prichindelul” le primesc de la mămicile care au fost odinioară aici, se vede prin faptul că mămicile le cer să le boteze copii sau să le fie naşi de cununie.
„E o muncă ce se face cu sufletul, te face să fii mai bun, să-ţi dezvolţi latura umană. Trebuie să-ţi apleci urechea către sufletele de lângă noi. Avem o echipă foarte bună şi nu pot decât să le mulţumesc pentru ceea ce fac”, spune Onoriu Moldovan, director Complexul „Prichindelul”.

Reintegrarea- obiectivul principal

Peste 130 de oameni (mame şi copii) au beneficiat de serviciile Centrului Maternal din Sibiu din 2005 şi până acum. În primii ani, numărul beneficiarilor a fost mai mare, mai ales că au fost admise şi victime ale abuzului domestic. Reintegrarea în familie şi în societate este obiectivul pe care Centrul Maternal îl urmăreşte în cazul mamelor şi copiilor care vin aici.
Şi pentru ca reintegrarea să se realizeze sunt urmaţi mai mulţi paşi: „pentru fiecare cuplu care vine aici, şi când spun cuplu mă refer la mamă şi copil, se întocmeşte un program personalizat de intervenţie. Urmărim componenta medicală, psihologică, educaţională, socială, juridică şi pe cea profesională. Psihologii noştri consiliază mama şi familia, iar unde se poate implicăm şi tatăl. Cât timp mama şi copilul stau aici, se creează acea legătură între mamă şi copil; în paralel, implicăm familia şi o consiliem pentru că mama are nevoie de sprijin în creşterea copilului”, spune Onoriu Moldovan.
Şi cum mamele trebuie să fie capabile să-şi îngrijească şi să-şi întreţină copilul, în paralel, se încearcă găsirea unui loc de muncă pentru ele. De cel mai multe ori se reuşeşte, pentru că instituţia a stabilit legături cu firme din Sibiu, cu AJOFM Sibiu. Şi tot în paralel se realizează şi integrarea copiilor, care sunt înscrişi la grădiniţă, la şcoală, graţie şi unei colaborări foarte bune cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu. Probleme apar însă atunci când copii sunt foarte mici: „Singurul of sunt problemele pe care le ridică înscrierea copiilor la creşă. Nu sunt locuri, iar când e vorba de copii mai mici de un an, e de-a dreptul imposibil. Şi atunci ce să facă mamele? Obţin un loc de muncă şi nu au ce să facă cu copilul...”
Pentru mamele provenite din sistemul de protecţie a copilului, sprijinul merge mai departe, iar oamenii de la Complexul „Prichindelul” dau o mână de ajutor şi la găsirea unei gazde potrivite pentru familie. „Am reuşit, de pildă, reintegrarea unei mame cu trei copii: i-am găsit loc de muncă şi gazdă. O altă mamă, a venit la noi pe când era gravidă şi a plecat acasă cu doi copii frumoşi în braţe. În acest caz s-a realizat integrarea în familie, lângă părinţii ei care au ţinut constant legătura cu ea”. Alteori, s-a reuşit apropierea mamei de copil, după ce aceasta îşi părăsise bebeluşul în maternitate. E drept că au existat şi cazuri când în ciuda tuturor eforturilor reintegrarea în societate nu a fost una de succes, când mamele nu au ţinut la locul de muncă, dar, pe de altă parte, există mame beneficiare ale Serviciilor Centrului Maternal care au absolvit facultăţi şi care „au trecut foarte frumos de perioada de risc”. Pentru astfel de mame, dispuse să înveţe să le ofere un cămin copiilor lor luptă oamenii de la Centrul Maternal din Sibiu.

”Cum adică, acest copil va ajunge să fie exact ca și mine?”

2011-06-19T04:19:00.000-07:00

Până să împlinesc vârsta de optsprezece ani, aveam un țel major, o misiune de îndeplinit și anume a învăța cum să fiu mare. Presupun că am avut cu toții astfel de misiuni atunci când eram copii. Pentru a-mi îndeplini această misiune, am avut două alternative: puteam să ascult povețele adulților din preajma mea despre cum ”să fiu mare” sau puteam să îi studiez și să imit comportamentul si atitudinile lor.

Deci, care este varianta prin care copiii într-adevăr învață? Învață oare ei atunci când li se spune, sau mai degrabă atunci când li se arată? Ridică-ți și tu această întrebare! Când i-ai spus ultima dată copilului tău cum să se poarte ca un ”om mare”? Ce rezultat au avut vorbele tale? Probabil că știi deja că această variantă nu prea are succes. În realitate copiii nu se prea obosesc să asculte despre cum trebuie să se comporte ”un om mare”. Ei imită. Ei copiază ceea ce văd la adulții din jurul lor.

Mai există o variantă prin care putem afla cum învață copiii noștri si aceea este prin a ne uita la noi înșine. Mă întreb, cum recționez eu cu copiii atunci când sunt stresată, agitată. Mă pregătesc acum să dau un răspuns sofisticat, si din gura mea iese: ”Fac exact ca mama!” Da, fac același lucru pe care îl uram atunci când îl făcea ea cu mine. Dar observ că reacționez exact la fel, aceleași cuvinte, aceleași gesturi, totul. Și mi-am spus că nu voi fi niciodată la fel ca mama, fiindcă nu îmi plăcea deloc atunci când îmi făcea sau îmi spunea lucrurile acelea. Și de de ce am reacționat asa? Păi, eram atât de preocupată să învăț cum să fiu mare și am studiat atât de intens încât am rămas blocată în metodele mamei mele, la o vârstă fragedă.

(fragment din lucrarea "Iubire si ratiune- ghid pentru rolul de parinte", Adina Danciu, psiholog clinician, psihoterapeut; adaptata dupa “Becoming a Love and Logic Parent”, Parent Handbook, Jim Fay, Foster W. Cline, M.D. and Charles Fay, Ph.D)

COPILUL LASAT

2011-05-14T15:46:00.000-07:00

Despre asta se vorbeste din suflet cel mai greu. “M-au lasat, m-au parasit”.

Nu toti oamenii care aduc pe lume copii sunt meniti sa fie parinti. Uneori nici nu e indicat sa fie, deoarece unicul lor rol legat de acel copil este sa il aduca pe lume. In acelasi fel, nu toti oamenii al caror menire este de a fi parinti, pot aduce pe lume copii. Se intelege acum in ce consta echilibul miraculous al acestui univers in care sunt nascuti si parasiti copiii?

Cred ca fiecare copil ajunge exact la parintele/parintii lui. (si cand spun “lui” ma refer la cei meniti pentru el).

Majoritatatii copiilor le este dat un set de parinti. Exista insa, si acei copii care cunosc de-a lungul vietii lor mai multe persoane, care le sunt parinti. Echilibrul exista, si se realizeaza datorita existentei unui dezechilibru (principiul polaritatilor, dupa care functionam atat de logic).

La nivel macro echilibrul se realizeaza aproape spontan, lucrurile se aseaza si se sedimenteaza. La nivel micro insa, avem trauma (de abandon, de separare).

Ei nu vor fi iertati usor, indiferent de nivelul de maturizare la care a reusit sa ajunga copilul.

“Eu nu voi fi fericita niciodata. Am eu ceva care e …mare. Eu pana la varsta de 7 ani, ma gandeam mult si spuneam ca eu nu trebuia sa ma fi nascut. De ce m-au nascut ca sa ma paraseasca asa? E foarte greu, de fapt mereu m-am gandit la asta." (E.G., 17 ani)

"Totul se rezolva daca ai rabdare cu tine"

CUM SĂ CREȘTEM COPII RESPONSABILI

2011-05-11T12:47:00.000-07:00

”Unde este manualul de instrucțiuni pentru acest copil?”

Fie ca vorbim despre proprii noștrii copii, fie ca in munca noatră avem grijă de copii, cu siguranță fiecare își dorește tot ceea ce este mai bun pentru copilul pe care îl are în grijă. Nu există părinte pe această lume care să nu își dorească ca propriul copil să devină motivat, responsabil, eficient și adaptabil lumii și contextului în care există. Ce putem face ca să ajutăm copiii să devină așa? Răspunsul la această întrebare este, din fericire, NIMIC. Nimic în viață nu este sigur si bătut în cuie. Nu există o cale prestabilită prin care poți garanta succesul sută la sută. Nu exista un manual de instrucțiuni pentru a crește și educa un copil. Totuși, părinții pot să încerce. A încerca, inseamnă aici, a începe de timpuriu să îmi educ copilul astfel încât să îi crească posibilitatea de a deveni un adult responsabil.

Atunci când vorbim despre nou-născuți, modul prin care părintele își arată iubirea față de copil este prin a-i oferi PROTECȚIE. Fiecare problemă pe care copilul o are este și a părintelui. Dacă parintele nu se preocupă în a proteja copilul, acesta din urmă va muri.

Însă, peste unsprezece sau doisprezece ani de viață, părintele trebuie să fi făcut deja tranziția. De fapt, dacă și la adolescență, iubirea părintelui este demonstrată principal tot doar prin protecție, atunci din nou copilul poate muri (pe diferite nivele). Dacă și atunci când copilul este deja la liceu, părintele este preocupat în continuare de TOATE problemele adolescentului (cum se îmbracă, cât de mult se uita la TV, dacă și-a făcut sau nu temele, dacă și-a spălat sau nu dinții, dacă are sau nu un număr corect de prieteni, etc.), atunci acesta din urmă se află cu certitudine într-o situație de risc.

A pregăti copilul pentru lumea reală

Când vorbim despre un copil aflat ”într-o situație de risc”, ne referim la cel copil care nu este capabil să funcționeze în ”lumea reală” (în viață). Pregătirea copilului pentru lumea reală este cea mai importantă sarcină pe care o are un părinte. Acesta este de fapt scopul principal al prezentului ghid: a-i pregăti pe copii să fie gata pentru lumea reală (atunci când va trebui să o ”înfrunte”), fără a fi într-o situație de risc. Ne dorim ca ei să privească lumea reala (viața) și să spună:

”Cunosc această lume! M-am pregătit pentru ea de acasă!”

Violenta este rezultatul fricii -despre violenta domestica

2011-02-20T05:49:00.000-08:00

Violenta domestica este un fenomen foarte raspandit la romani. Se poate intampla oricui insa de cele mai multe ori aceasta problema este minimalizata, negata sau ascunsa, neluandu-se in considerare devastatoarele efecte. Violenta domestica are la baza intotdeauna un abuz, care poate sa fie emotional (de natura psihologica) sau fizic, abuz care de cele mai multe ori, nu se manifesta numai asupra partenerului de cuplu, extrapolandu-se si asupra copiilor cuplului parental, daca acestia exista. (se transmite astfel un predictibil pattern comportamental)

Se numeste violenta domestica acea situatie din interiorul unei relatii de cuplu sau a unei casatorii, in care unul dintre parteneri incearca sa domine sau sa controleze celalalt partener, folosind abuz fizic.

Primele semne ale violentei in familie sunt abuzul emotional (care duce la scaderea stimei de sine, anxietate, depresie, insingurare, neajutorare), agresivitatea indirecta (agresivitatea pasiva): ignorarea persoanei, cicaleala, zvonostica, “sfaturile”, etc- in aceasta situatia agresorul nu-si asuma fapta, insa agresivitatea intotdeauna ajunge la destinatar. Conflictele pot escalada apoi de la amenintarile verbale la violenta fizica.

Abuzul emotional

Are ca si scop diminuarea stimei de sine si a autonomiei persoanei. Abuzatorul isi aduce victima intr-o stare de neincrederea in fortele proprii, frica, disperare, neajutorare, blocata in sentimente de incapacitate. Abuzul emotional se manifesta prin: abuz verbal: urlete, injuraturi, porecle peiorative, acuze, injosiri, amenintari cu violenta fizica daca nu i se face voia agresorului.

Cuvinte cheie din “arsenalul” agresorului : dominare, izolare, umilire, amenintare, intimidare, culpa, negare.

Mecanismele agresorului

Nevoia satisfacuta de comportamentul agresiv este aceea de aparare, de mentinere a controlului asupra celorlalti. Astfel singurul si unicul scop al abuzatorului este de a mentine controlul total asupra victimei sale, si va face acest lucru folosit orice fel de mijloace: va face apel la frica, vinovatie, rusine, intimidare, amenintare.

De asemnea, agresivitatea este strans legata de sexualitate- un impuls sexual frustrat se manifesta prin agresivitate. De aceea este foarte important, in procesul de interventie terapeutica , a afla care este cauza care a generat agresivitatea, care este nevoia care a fost frustrata.

Cauze ale agresivitatii

- Factori psihici: instabilitate emotionala, impulsivitate, relatiile de atasament incorecte, QI scazut, stima de sine scazuta, traumele sau experientele anterioare neplacute

- Factori sociali: familia, carentele emotionale, lipsa limitelor din familie (care duce la un comportament haotic), trauma, abuz in antecedent, anturaj sustinator al agresivitatii, jocuri cu tenta agresiva, TV.

- Factori de mediu: zona in care traieste potentialul agresor, droguri si substante- factori predispozanti ai agresivitatii, caldura, aglomeratia, etc.

Portretul agresorului:

- a fost abuzat la randul lui in copilarie, sau a fost martorul unui abuz.

- are un temperament exploziv, cu o rezistenta foarte scazuta la frustrare (se aprinde din orice)

- este extrem de posesiv si gelos. Isi controleaza foarte riguros partenerul.

- are o puternica nevoie de control si putere, pe care o simte doar atunci cand partenerul ii este total supus si dependent.

- are de obicei relatii superficiale cu ceilalti. Relatia principala, exclusiva uneori este cea cu partenerul.

- are o stima de sine scazuta.

- are asteptari rigide asupra relatiei, a casatoriei si nu este dispus la compromisuri.

- nu isi asuma responsabilitatea propriilor actiuni: are tendinta de a-i invinui pe ceilalti pentru propriile greseli.

- nu cere ajutor pentru ca nu crede ca este ceva in neregula cu el.

- poate fi descris ca avand o personalitate duala: fie este incantator, fie este extrem de crud, fie generos, fie extrem de egoist, etc.

- poate fi un om calculat, calm si convingator. Cu o puternica capacitate de a-si masca tendintele agresive.

- Victima reprezinta de obicei un simbol. Agresorul nu relationeaza cu ceea ce este aceasta persoana, ci cu simbolul pe care ea il reprezinta: de cele mai multe ori una dintre figurile parentale: mama sau tata. Agresorul presupune, mai ales in momentele in care este furios, ca victima sa gandeste, simte sau actioneaza ca acea figura parentala pe care o proiecteaza in ea.

Portretul victimei violentei domestice:

Simptome generale:

- Frica sau anxietate in a-si multumi partenerul.

- Este de acord cu orice spune sau face partenerul.

- Isi anunta periodic partenerul de ceea ce face si unde este.

- Vorbeste despre furia gelozia, posesivitatea partenerului.

Simptome ale prezentei unui abuz fizic:

- Are rani frecvente, pe care le scuza ca fiind “accidente”.

- Absente nemotivate de la serviciu, scoala, sau evenimente sociale.

- Imbracaminte care sa acopere vanataile sau cicatricele.

Simptome ale izolarii:

- Au restrictive in a-si vedea familia si prietenii.

- Rareori apar in public fara partener.

- Au acces limitat la bani, masina, bunuri, etc.

Simptome psihologice ale abuzului:

- Stima de sine scazuta, chiar daca in trecut erau persoane foarte increzatoare in fortele proprii.

- Schimbari majore de personalitate (de ex: o persoana sociabila devine retrasa si timida.)

- Tendinte depresive, anxioase, comportament suicidar.

Efectele abuzului asupra victimei:

- Izolare, stima de sine scazuta, probleme emotionale, anxietate, depresie, consum de alcool/ substante, retragere din viata reala intr-o realitate alternativa- internetul

Profil psihologic gratuit! "Studiul pentru Verificarea Ipotezei Psihocauzale"

2011-02-12T12:22:00.000-08:00

Va invitam sa participati la un studiu - "Studiul pentru Verificarea Ipotezei Psihocauzale" (SVIP) - privind corelatia dintre bolile
somatice si fondul psihoemotional. In urma completarii chestionarelor
de mai jos veti primi GRATUIT in termen de cateva zile PROFILUL DVS.
PSIHOLOGIC (consta dintr-o HISTOGRAMA in care sunt EVALUATE CANTITATIV
diversele trasaturi psihice).

♦ Chestionar on-line 1 - https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dHZQdG9UVHQ3LVBtbTdldFIyUVB1UUE6MQ

♦ Chestionar on-line 2 - https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dDRTeXkyYW8wOGgtN1oxbi1VVXVWWFE6MQ

♦ Chestionar on-line 3 - https://spreadsheets.google.com/viewform?formkey=dEwzS3RvZjZBYk1JdkdyRGNIcVRuMnc6MQ

Studiul apartine dr. Dorin Dragos (Spitalul Universitar de Urgenta
Bucuresti), iar rezultatele preliminarii vor fi publicate incepand cu
primul trimestru al anului 2011 in Journal of Medicine and Life.

Dupa incheierea studiului va vom trimite un chestionar facultativ in
urma completarii caruia veti primi un PROFIL DE RISC (o estimare
cantitativa a PREDISPOZITIEI PSIHOEMOTIONALE de a dezvolta diverse
BOLI).

Tot ce trebuie sa faceti este sa intrati pe link-uri, sa completati
cele 3 chestionare doar cu un simplu click pe varianta de raspuns
dorita. Veti gasi toate instructiunile la inceputul chestionarului.

Va rugam sa TRANSMITETI acest mesaj si PRIETENILOR dvs. Dorim sa
realizam un studiu recunoscut international si de aceea avem nevoie de
cateva mii de respondenti, ne-ar bucura daca v-ati alatura noua ca
participant si daca ati putea trimite mesajul mai departe!

Poate mai mult decat evaluarea noastra psihologica, in urma
completarii chestionarelor veti primi satisfactia de a fi participat
la primul studiu de acest fel din Romania si de a sustine si contribui la
amploarea lui prin trimiterea mai departe a mesajului. Avem nevoie de
sprijinul dvs. pentru popularizarea studiului si va multumim anticipat
daca binevoiti sa ni-l acordati!

[daca dvs. personal (sau cineva cunoscut) detineti un site sau un blog
si sunteti interesat/a sa gazduiti link-urile chestionarelor, va rugam
sa ne scrieti la adresa dianaojog@gmail.com].
VA MULTUMIM!

GRUP DEZVOLTARE PERSONALA SI AUTOCUNOASTERE

2011-01-16T10:16:00.000-08:00

GRUP DEZVOLTARE PERSONALA SI AUTOCUNOASTERE- AI GRIJA DE SUFLETUL TAU CA SA POTI INGRIJI DE ALTII

15 intalniri -1 intalnire pe saptamana cu o durata de 1 ora jumatate-

Participanti: elevi/studenti sau absolventi studii medicale (asistenti)

Grupul va fi moderat de ADINA DANCIU – psiholog clinician, consilier experientialist, psihoterapeut
Tel: 0740 296 833
Email: danciuadina@gmail.com

La sfarsitul grupului se vor oferi diplome de participare utile la CV.
Locatia si costul vor fi comunicate ulterior participantilor.

Cum e la AMG?
Cum e ?
Sa stii mai multe despre tine?
Sa te imprietenesti cu emotiile tale si sa le placi exprimandu-se sanatos?
Sa fii pregatit pentru a incepe cu success profesia de asistent medical generalist?
Sa construiesti relatii profesionale sanatoase si satisfacatoare?
Sa fii sigur pe abilitatile tale de asistent?
Sa te debarasezi de retinerile determinate de “contextual medical” (ace, sange, rani) ?

Te invit sa aflii!!! Si sa inveti sa devi stetoscopul sufletului tau!
Permite-ti sa ajungi sa un Asistent Magic Genial

Consideri ca nu ti se potriveste? Se primesc sugestii pentru organizarea de grupuri si cu alte teme.

CUM SA FACEM INVATAREA MEMORABILA. COMUNICARE EXPERIENTIALA

2010-05-28T12:10:00.000-07:00

Adevarata invatare este cea pe care tu o controlezi, experimentand.
Orice fel de cunoastere incepe cu EXPERIENTA. Prima suflare a noului nascut pe acest pamant presupune experienta, adica modalitatea naturala de a intra in contact cu ceilalti si cu lumea, de a percepe si descoperi, de a stabili relatii, de a se conecta emotional fiind astfel capabil sa participe constient la marea existenta.
De-a lungul vietii, un om ajunge sa traiasca o multitudine de experiente variate, in viata personala, profesionala, sociala, iar multe dintre ele par a fi repetabile in forma lor: aceeasi conversatie lipsita de sens cu colegul de birou, aceleasi insatisfactii in viata de cuplu, etc. In realitate insa, experientele noastre nu se repeta deloc, mai mult de atat, fiecare dintre ele este “unica si proaspata”, datorita semnificatiilor pe care le are. Aici intervine capacitatea si vocatia fiecarui individ in a resemnifica experientele vietii lui, a le da un sens optim in vederea unei bune functionari. Evenimentul pare a fi acelasi si este acelasi, fiindca el revine in existenta noastra de nenumarate ori, pana cand vom invata sa il privim, analizam, interpretam si integram operand noi semnificatii, intr-o atitudine deschisa, creativa care sa ne permita gestionarea optima a propriei realitati interne cu cea externa.
Experienta propriei vieti, pana in prezent, mi-a oferit ocazia de a-mi juca prin diferite modalitati rolul de formator, dascal. Am fost angrenata in contexte aparent repetitive, m-am supus “poluarii” cu prejudecati, mituri, stereotipuri, supozitii, proiectii transferuri, obisnuinte socio-culturale, m-am confruntat cu propriile nevoi narcisice in fata elevilor mei si a colegilor mei, dar nu am incetat sa ma revalorizez si sa-mi canalizez disponibilitatile pe directia celor mai bune alegeri. Astfel, cu intentia de a imbina psihoterapia cu pedagogia, propun dezvoltarea unor modalitati instructiv-educative care au la baza comunicarea si invatarea experientiala.
"Spune-mi şi voi uita, predă-mi şi îmi voi aminti, implică-mă şi voi învăţa." - proverb chinezesc

Conceptul de “invatare prin experienta” este introdus de parintele nondirectivismului, Carl Rogers. El considera ca nu putem comunica nimic prin predare deoarece aceasta il face pe copil sa-si piarda increderea in experienta.
In 1984 D. A. Kolb, enunta Teoria invatarii prin experienta. Kolb considera invatarea un proces holistic prin care omul se adapteaza la lume, si care presupune o functionare integrata a intregului organism. Cu alte cuvinte, atunci cand invata, omul:
- simte (are emotii, o anumita dispozitie, are senzatii)
- percepe (integreaza senzatiile in perceptii, reflecteaza, observa lucrurile, fenomenele)
- gandeste (conceptualizeaza, stabileste legaturi, reguli, gaseste solutii)
- actioneaza (ofera noi sensuri, experimenteaza moduri noi de actiune)
Pornind de la acest punct de vedere, exista patru moduri adaptative de invatare, corespunzatoare a patru tipuri de abilitati dobandite:
- abilitati ale experientei concrete- Aici si acum, traiesc emotii si cu culeg informatii cu simturile
- abilitati ale observarii reflexive- Transformarea subiectiva a informatiei, care se face din mai multe perspective (metapozitii), creativ
- abilitati ale conceptualizarii abstracte- Culeg informatia, o prind in concepte (gandesc)
- abilitati ale experimentarii active- Transformarea obiectiva a informatiei, prin actiune, care duce la o noua experienta concreta (deschizandu-se astfel un nou ciclu de invatare.)
Modelul invatarii experientiale- are 4 etape:
• experienta = primul pas in invatarea experientiala, o experienta reprezinta un declansator, care creeaza nevoia unei mai bune intelegeri a situatiilor sau fenomenelor;
• analiza = reflectarea asupra a ceea ce s-a intamplat, interpretarea, identificarea consecintelor;
• generalizarea = concluzii legate de ceea ce s-a invatat si ceea ce se poate aplica in viata reala a fiecarui individ participant;
• aplicarea = faciliteaza modificarea comportamentului. Cele invatate sunt integrate in viata de zi cu zi intr-un mod eficient.

Planificarea instruirii in spirit experientialist:
Inainte de toate, dascalul trebuie sa fie informat asupra principiilor care stau la baza acestei orientari si asupra pasilor care trebuie urmati. Proiectarea lectiilor se face in functie de caracteristicile si nevoile clasei luate ca intreg si personalizat in functie de obiectivele stabilite. Obiectivele se stabilesc tinand cont de o evaluare prealabila a motivelor interne si externe pentru invatare a elevilor.
Dintre motivele intrinseci se pot intalni:
- curiozitatea- care poate fi stimulata de situatii nedeterminate, problema, situatii confuze
- aspiratia catre competenta
- nevoia de realizare, de a obtine succes, dorinta de a deveni un bun profesionist
- nevoia de identificare
- nevoia de autoeducare
- angajarea in reteaua reciprocitatii sociale
O motivatie bazata extrinsec apare atunci cand scopurile sunt exterioare invatarii, si pot fi:
- dorinta de afiliere
- conformismul
- teama consecintelor
- ambitia
STRATEGII DIDACTICE
- problematizarea
- rezolvarea de probleme
- dramatizarea simbolica
- metafora
TEHNICI EXPERIENTIALE (Expresive)
- desenul
- modelajul
- colajul
- jocul cu marionete
- jocul cu nisip
- crearea de povesti
- metafora
- tehnici psihodramatice, dramaterapie
- tehnici de miscare, ritm, dans
- sculptura corporala
- scaunul gol
- jocul de rol
- dramatizare
- oglinda
- ascultarea experientiala: cu folosirea reformularilor clarificatoare.
Activitatile specific abordarii instructiv-educative de tip experientialist sunt diferite de cele clasice prin faptul ca acestea acorda elevului un rol activ in invatare, asigura un dialog activ intre profesor si elev, implica reflectia activa, ofera o importanta deosebita experientelor personale si dezvoltarii personale ale elevului, abilitarii si autoabilitarii acestuia (elevul invata sa aplice pe el insusi aceasta experienta a invatarii.). Foarte important este faptul ca invatarea incepe de la ideile si conceptele elevului, existand astfel o abordare cat mai aproape de cea de la egal la egal, comunicare de tip adult-adult, in care nu exista niciun “profesor” care sa citeasca din carti. Este o invatare bazata pe perceptie, nu pe teorie - invatarea experientiala stimuleaza abilitatile elevilor de a motiva şi explica un subiect, din perspectiva proprie, decat sa recite "operele" unui expert in domeniu.

Bibliografie

1. Mitrofan I. (2004). Terapia Unificarii. Abordare holistica a dezvoltarii si a tranformarii umane. Bucuresti, Ed. SPER.
2. Mitrofan I. (2008). Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice si aplicative. Bucuresti, Ed. SPER
3. Coord. Mitrofan I. (2005). Orientarea experientiala in psihoterapie. Dezvoltare personala, interpersonala, transpersonala, Bucuresti, Ed. SPER
4. Lacombe F. (2005). Rezolvarea dificultatilor de comunicare. Iasi, Ed. Polirom
5. Coord. Mitrofan L. (2007). Dezvoltare personala- competenta universitara transversala, o noua paradigma educationala; Mecu C. Invatare experientiala si dezvoltare personala., Edit. Universitatii din Bucuresti.
6. Salome, J.; Galland Sylvie (2009). Daca m-as asculta, m-as intelege. Ed. Curtea Veche Publishing, Bucuresti
7. Web

Vorbe de aprilie

2010-04-12T09:37:00.000-07:00

Un copil (6 ani)
-"Doamna, nu-i asa ca stai la serviciu pana seara?"
-"Nuu, nu pot. Stau pana la trei."
-"Nu, pana diseara..."
-"Nu pot sta pana diseara. Cine ma plateste pe mine atatea ore? Nu ma plateste nimeni de dimineata pana seara."
-"Ba te plateste."
-"Cine?"
-"Dumnezeu."
[T.N.- 6 ani- CPU]

Un copil (7 ani)
-"Doamna, tu cu cine tii? Cu Iisus sau cu Dracul?"
-"Tu cu cine crezi ca tin?"
-"Cred ca cu Iisus."
-"Si ce te face sa crezi asta?"
-"Pai nu tii tu la atatia copii si te ingrijesti de ei?"

- "De ce il cheama pe Iisus Iisus?"
- "Nu stiu....."
- "Aaa...eu stiu...pt ca el ii sus."
[C.T.- 7 ani- CPU]

CEASUL ORGANISMULUI MASCULIN- Pubertatea

2009-10-11T11:52:00.000-07:00

PUBERTATEA
La baieti:
- Secventele maturarii sunt previzibile dar viteza la care se vor produce e foarte variabila.
- In general, debutul pubertatii se face la baieti cu 2 ani mai tarziu decat la fete
- Debutul este intre 10-14 ani
SECVENTA SCHIMBARILOR
1. Crestera scrotului si a testicolelor (prima schimbare)
- Testicolele= organe reproducatoare masculine care produc spermatozoizi si hormonii masculini.
- Incepand cu pubertatea, testicolele produc in mod continu spermatozoizi, numarul lor fiind de ordinul miliardelor in cursul vietii de adult
- Apare intre 10-13 ani
- Se termina intre 14-18 ani
- De asemenea mai apare pigmentarea si formarea unor pliuri ale pielii scrotului

2. Parul pelvian drept (a doua schimbare)
- Apare intre 10-12 ani
- Mai tarziu apare par carliontat la baza penisului
- Parul pubian devine mai inchis la culoare, mai carliontat si mai aspru pe masura ce se extinde la scrot si pe abdomen.
- Parul pubian drept apare inainte de prima ejaculare

3. Prima ejaculare (a treia schimbare)
- Apare aprox. la 1 an de la cresterea testicolelor
- Varsta medie: 14 ani.

4. Cresterea rapida a bratelor, picioarelor, penisului (a patra schimbare)
- Cresterea rapida a penisului apare intre 10-14 ani
- Cresterea pensisului este completa intre 12-16 ani
- Cresterea rapida in inaltime, apare mai tarziu decat la fete, intre 11-13 ani
- De regula picioarele ating varful de crestere maxima primele
- Cresterea rapida a trunchilui apare un an mai tarziu

5. Schimbarea vocii, cresterea laringelui (a cincea schimbare)
- Ingrosarea vocii este rezultatul cresterii laringelui
- Este un process gradat

6. Pilozitatea axilara si parul aspru de pe corp (a sasea schimbare)
- Acestea apar in general dupa cativa ani de la cresterea parului pubian

7. Activitatea glandelor sudoripare si seboree (a saptea schimbare)
- Apare mirosul corpului
- Aparitia acneei este de asemenea rezultatul acestui fapt

8. Parul facial (a opta schimbare)
- Este un eveniment important datorita implicatiilor sale sociale ca eticheta a barbatiei
- Incepe sa creasca aproximativ cand incepe sa apara pilozitatea axilara
- Exista o ordine stricta in care apare parul: primul par facial creste la colturile buzei superioare, apoi se extinde si formeaza mustata deasupra buzei superioare, apoi urmeaza aparitia sa in partea superioara a obrajilor si sub buza inferioara. In final se extinde pe partile laterale si inferioare ale barbiei si in restul partii inferioare a fetei.

CEASUL ORGANISMULUI FEMININ Pubertatea

2009-10-11T11:08:00.000-07:00

PUBERTATEA
In general se spune ca pubertatea incepe atunci cand se sfarseste copilaria. Dar cum nimeni nu stie sa spuna précis cand este sfarsitul copilariei, atunci putem identifica pubertatea dupa anumite modificari survenite atat la baieti cat si la fete. Un alt element foarte important al pubertatii este ca in aceasta perioada organismul devine pregatit functional sa procreeze (adica el e capabil sa faca copii).
La fete:
- Incepe in jurul varstei de 8-12 ani si se termina in jurul varstei de 16 ani. (incepe cu 2 ani mai devreme decat la baieti)
SECVENTA SCHIMBARILOR
1. Inmugurirea sanilor (prima schimbare)
- Incepe intre 8-13 ani (medie 11 ani)
- Se termina la 13-18 ani (medie 15 ani)
- Elemente psihologice prezente: posibila ingrijorare a fetei legata de forma, dimensiuni si asimetria sanilor. (nu este neobisnuit ca un san sa se dezvolte mai rapid decat celalalt.)

2. Cresterea bazinului osos (a doua schimbare)
- Presupune largirea soldurilor

3. Cresterea rapida (a treia schimbare)
- Intre 10 si 12 ani
- Orice alta crestere vizibila se opreste in jurul varstei de 18 ani.
- Cresterea bratelor si a picioarelor nu este uniforma.

4. Parul pubian (a patra schimbare)
- Intre 11-12 ani
- Crestere complete pana la aprox. 14 ani

5. Prima menstruatie (a cincea schimbare)
- Apare intre 9-18 ani
- De obicei apare dupa 2 ani de la inceperea dezvoltarii sanilor si dupa ce se atinge varful maxim de crestere in inaltime.
- Primul sau primele cicluri menstruale pot fi mai neregulate ca restul.

6. Parul axilar si parul corporal aspru (a sasea schimbare)
- Apare dupa 2 ani de la cresterea parului pubian

7. Glandele sebacee si seboreice (a saptea schimbare)
- Activitatea acestor glande poate produce acnee si mirosul corpului

8. Cresterea completa a uteriului si a vaginului (a opta schimbare)
- Desi acestea incep sa se dezvolte devreme, cresterea lor completa se realizeaza la sfarsitul pubertatii
- Musculatura peretelui uterin se largeste si se dezvolta (ea are rolul sa primeasca fatul in cursul sarcinii si sa il expulzeze in timpul nasterii)
- Vaginul se largeste

ETAPELE DEZVOLTARII ADOLESCENTULUI

2009-10-11T11:05:00.000-07:00

Etapele dezvoltarii reprezinta tendinte generale, ele nu descriu neaparat un anume copil. Ele se pot suprapune in functie de particularitatile fiecarei fiinte vii.
ADOLESCENTA TIMPURIE: aparitia pubertatii (varsta fetelor 8-12 ani, varsta baietilor 10-14 ani)
- Incepe sa se indrepte spre cei ca el
- Incepe manifestarile de revolta
- Lupta pentru independenta
- Se poate simti incurcat, preocupat de corpul lui care se afla intr-o continua schimbare, se intreaba de multe ori “oare sunt normal?”
- Poate avea experiente sexuale
- Incepe sa gandeasca abstract

ADOLESCENTA MIJLOCIE: varsta fetelor 13-16 ani, varsta baietilor 14-17 ani
- Continua efortul de a-si stabili o identitate diferita de a parintilor
- Adesea devine altruist si idealist
- Interest de intalniri cu sexul opus, exploreaza relatiile sexuale
- Iubeste “intens”, cu disperare
- Continua sa-si dezvolte gandirea abstracta

ADOLESCENTA TARZIE: varsta fetelor 16 ani, varsta baietilor peste 17 ani
- Isi declara independenta
- Stabileste o imagine a corpului sau
- Iubeste mai realist, se implica mai mult
- Isi alege mai selectiv prietenii
- Este in stare sa gandeasca abstract
- Dezvolta un cadru mai constant al moralei, valorilor si eticii
- Isi defineste teluri in viata.

Abuzul asupra copiilor

2009-10-08T10:06:00.000-07:00

ABUZUL

Tipuri de abuz:

 Abuz fizic
 Abuz emotional
 Abuz sexual
 Neglijare (fizica, emotionala, sexuala, intelectuala, medicala)

1. ABUZUL FIZIC

Este o actiune intentionata si neaccidentala de utilizare a fortei fizice avand ca scop sa raneasca sau sa distruga copilul. De asemenea este considerata abuz si omisiunea protectiei din partea adultilor care interactioneaza cu copilul.
Elementele prezente in exercitarea unui abuz fizic:
- forta fizica
- acte primejdioase la care este supus copilul (baie rece sau fierbinte, expunerea la actiunea unor substante nocive)
- pedepse aspre sau umilitoare
Ceea ce incepe ca o relatie disciplinara poate sfarsi ca abuz.

2. ABUZUL EMOTIONAL

Este cel mai intalnit deoarece poate aparea in situatii diferite de viata. Este prezent in toate celelalte forme de abuz (un abuz fizic presupune si abuz emotional, acesta din urma fiind cel care cauzeaza cele mai mari daune dezvoltarii copilului.)
Abuzul emotional reprezinta acea atitudine cronica a adultilor semnificativi pentru copil, care dauneaza sau impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.
Categorii:
- Copii perceputi negativ de catre adult (parinti, ingrijitori): acesti copii sunt ridiculizati, respinsi, vazuti ca o sursa a problemelor care apar. Ei se simt prosti, rai sau chiar nebuni.
- “Sindromul Cenusaresei”- copilul abuzat emotional de parinti si frati care se aliaza cu parintii puternici.
- Amenintarea cu pedeapsa, cu parasirea sau cu alungarea- situatie care creeaza o stare puternica de anxietate. (amenintarile separarii sunt mai daunatoare decat adevarata separare).
- Copii care cresc intr-un climat familial violent (climat de ura si ostilitate)- in aceasta situatie copilul isi va consuma energia in a-si asuma responsabilitatea pentru certurile parintilor.
- Copii cu parinti/ingrijitori care sunt consumatori de droguri sau substante interzise: efectele presupun dezorientarea copilului, modificarea de orientare valorica (bine-rau).
- Copii cu parinti care divorteaza/ au divortat fara a tine cont de copil: divortul emotional incepe cu mult inaintea divortului juridic, copilul fiind supus tensiunilor, conflictelor, agresiunilor fizice dintre parinti. Toate acestea trezesc in el sentimentul de abandon. Copilul este fortat sa ia partea unuia dintre parinti, este confuz, devine anxios, deprimat si disperat. Varsta cea mai vulnerabila a copilului este intre 3 si 7 ani. Indicat este sa i se explice motivele si consecintele divortului pentru a-l ajuta sa inteleaga anumite situatii, sa le dea sens.
- Copii abuzati psihologic: sunt acei “copii programati”, dopati cu ore nesfarsite de meditatii si antrenamente, traind in umbra fantasmelor parintilor (rascumparand esecurile din tinerete ale parintilor).

3. ABUZUL SEXUAL

Apare atunci cand adultul foloseste copilul pentru satisfacerea propriilor nevoi sexuale.
Adesea abuzatorul stabileste relatii pozitive cu parintii si cu copilul, facandu-l pe acesta din urma sa creada ca este norocos ca are sansa sa participe la activitatea sexuala. Ceea ce debusoleaza, confuzeaza si sperie copilul cel mai tare, este obligatia lui de a pastra secretul, de a nu spune nimanui. “Secretul” este pastrat prin amenintari, corupere, presiuni psihologice si alte forme agresive de constrangere.
Relatiile incestuoase tata-fiica sunt mult mai frecvente decat cele mama- fiu.
Incestul este obtinut prin violenta si teroare, prin agresivitate.

4. NEGLIJAREA

Este mult mai obisnuita si mai frecventa decat abuzul fizic.
Neglijarea este atunci cand o persoana adulta responsabila de copil, in mod deliberat (sau printr-o lipsa de atentie) permite acestuia sa experimenteze suferinta sau greseste atunci cand ofera suport si ingrijire, periclitand dezvoltarea capacitatilor fizice, intelectuale si emotionale ale copilului.
Semnele neglijarii sunt: corp si haine murdare, infometare, fata alba, trup slab.
Efectele neglijarii pot fi: intarziere in dezvoltarea psiho-motricitatii si a limbajului, dificultati de concentrare a atentiei, afectarea dezvoltarii timpurii a creierului.
 Neglijarea emotionala = slaba capacitate a parintilor de a se angaja emotional pozitiv in cresterea copiilor.
(slaba interactiune parinte- copil are efecte grave in dezvoltarea cognitiva si afectiva a copilului.). Acesti copii sunt asemanati cu “batranii intelepti”. Chiar daca primesc ingrijire fizica adecvata, suferinta in plan afectiv determina slaba crestere in greutate sau slaba dezvoltare psihofizica a copilului.
 Neglijarea fizica = lipsa ingrijirii adecvate (caldura, lumina, imbracaminte curata, hrana in conditii igienice, preparate alimentare adecvate calitativ si cantitativ varstei copilului.)
Neglijarea fizica se deosebeste de abuzul fizic prin lipsa unei intentii distructive.
O subcategorie a acestui tip este neglijarea sigurantei fizice- prezentata in special la prescolarii cu o oarecare independenta motorie dar insuficienta in miscare si mai putin discernamant in aprecierea pericolelor. (prezinta risc crescut de traumatizare fizica si se datoreaza supravegherii neglijente sau lipsei de supraveghere).
 Neglijare medicala = se refera la refuzul parintelui de a facilita o investigatie sau interventie incarcata de risc.
Acest lucru se datoreaza dreptului fundamental al parintelui de a hotari in locul copiilor.
 Neglijare intelectuala = prezenta atunci cand copilul nu este incurajat sa frecventeze scoala (cand parintii au in general o atitudine negativa fata de scoala).
Parintii refuza sa mearga la sedintele cu parintii sau la intalniri cu dirigintele. Copilul devine blocat si incapabil sa aiba contacte sociale normale.
 Neglijarea sexuala = situatia in care parintii vorbesc nefavorabil despre corpurile lor, refuza sa vorbeasca despre dezvoltarea sexuala. Se refera de asemenea si la neprotejarea copilului pentru a preveni ca acesta sa fie martorul unor astfel de activitati.
 Abandonul = parasire morala, educativa si fizica.
Abandonul obiectiv – lasarea copilului in grija unei institutii
Abandonul moral – dezertarea morala a parintilor, prin comportari ale parintilor care incalca normele etice si sociale
Abandonul emotional – neglijarea afectiva a copilului

FORME DE MANIFESTARE a abuzului si neglijarii

a) Respingerea = refuzul parintelui de a asigura copilului satisfacerea nevoilor sale. Copilul se va simti neiubit, il va uri pe cel din jurul lui pt ca nu il ajuta si se va uri pe sine.
b) Izolarea = privarea copilului de relatii naturale cu exteriorul. Implicit ii este limitata posibilitatea de cunoastere, descoperire si relationare. Copilul se va teme de exterior si va percepe gresit societatea in care traieste.
c) Terorizarea = insinueaza teama, disperarea ca urmare a vietii intr-un climat marcat de pedepse aspre si agresiune.
d) Ignorarea = privarea copilului de stimularea esentiala dezvoltarii lui. Ca efect, la varsta mica apare autismul, iar la varsta mare copilul poate sa recurga la actiuni socante pentru a atrage atentia.
e) Coruperea = subminarea integritatii morale a copilului. Efectul se va referi la socializarea copilului in sens negativ, inadaptarea lui la normalitate.
f) Exploatarea = folosirea copilului la munci grele si periculoase, in avantajul economic sau afectiv al parintelui.

VIOLENTA SI AGRESIVITATE

2009-07-29T06:11:00.000-07:00

Violenta sau agresivitatea se refera la toate acele comportamente care distrug, orientate spre persoane, obiecte sau spre sine. Aceste comportamente provoaca daune sau doar transformari, pentru ca ele semnifica atac, ofensiva, ostilitate, punerea in primejdie sau chiar distrugerea obiectului. (Paul Popescu Neveanu- “Dictionar de Psihologie”, Ed Albatros, Bucuresti, 1978)
De-a lungul timpului, s-au oferit numeroase explicatii care sa ne faca pe noi sa intelegem de ce, cum, cand apare agresivitatea la om. Iata unele dintre ele:
- agresivitatea apare atunci cand omul este impiedicat (printr-o bariera= frustratie) sa-si atinga anumite scopuri, care reprezinta satisfacerea anumitor nevoi. Exista orientarea catre invingerea unui obstacol: adult, regula, institutie.
- spre deosebire de animale care ataca sub nevoia de hrana, omul devine agresiv de cele mai multe ori dintr-o tendinta de competitie (isi doreste sa fie mai bun decat cel de langa el. Are nevoie de comparatie pentru a se putea aprecia, autoconfirma. “Sunt bun, pentru ca exista colegul pe care il pot intrece.”)
- agresivitatea se mai manifesta si sub forma unei inadaptari sociale (insatisfactiile personale, carentele afective -adica lipsa dragostei- pot genera manifestari agresiv-violente)

Unde duce agresivitatea?

Acei copii care se obisnuiesc sa-si “rezolve” problemele actionand agresiv sunt in mare dificultate pentru ca agresivitatea isi pune bazele si se construieste constiincios (ca un bun elev) in jurul sentimentului generat de lipsa sigurantei. (siguranta ca sunt iubit, acceptat, ca ma pot descurca). In momentul in care ceva din interior sau exterior ataca siguranta intima a copilului, insecuritatea nou creata il expune pe acesta la influentele nocive ale mediului, facilitand astfel comiterea de delicte.

“VIOLENTA este rezultatul FRICII.”
Iolanda Mitrofan

Sa vedem acum care sunt acele comportamente concrete care te pot duce cu gandul la agresivitate-violenta-delict. Ce poate face un copil care sa ne determine sa apelam la alti profesionisti?
1. Minciuna (sau tendinte de modificare, alterare a adevarului): aici se incadreaza si laudarosenia, intentia de a insela si enuntarea adevarului pe jumatate.
2. Irascibilitatea- atunci cand te irita cel mai mic lucru si asta te face sa fii nervos
3. Impulsivitatea- atunci cand te superi si te enervezi rapid, fara sa ii asculti pe ceilalti pana la capat si fara sa vrei sa ii intelegi
4. Furtul
5. Fuga sau vagabondajul
6. Esecul scolar
7. Alcoolismul si dependenta de drog
8. Devierile sexuale
9. Omuciderea
10. Suicidul si tentativa de suicid

De cele mai multe ori copii, adolescentii ajung sa manifeste aceste comportamente in cadrul unui grup, sub conducerea unui lider informal. Grupul le ofera securitate colectiva si confort psihic, in care interesele si dorintele sunt comune. Ei descopera ca sunt acceptati, validati, admirati, ca apartin cuiva, dezvoltand astfel o loialitate profunda fata de membrii si de grup ca unitate. Totodata li se ofera si posibilitatea de a evada din contextul propriu de viata marcat de reguli, autoritate si neintelegere. (in grup copilul nu mai este un membru cu obligatii numeroase si cu drepturi putine)

Cine activeaza aceste manifestari comportamentale?

De cele mai multe ori contextul in care se desfasara individul este cel care stimuleaza comportamentele agresive- violente-delicvente (familia, scoala, strada.). Manifestarile de acest tip apar in urma nerecunoasterii individualitatii copilului/adolescentului, in urma manifestarii unei atitudini superioare si autoritare nefondata si explicata. Efect negativ determina si nerecunoasterea aspiratiilor tanarului de a ajunge la statutul de adult. Toate acestea il imping pe tanar sa se refugieze intr-o lume numai a lui, in care este ferit de lucrurile care ii provoaca suferinta.

TULBURARI DE COMPORTAMENT LA COPII SI ADOLESCENTI

2009-07-28T07:25:00.000-07:00

1. Minciuna

La 3-4 ani copilul descopera aceasta noua modalitate de a nu spune totul. A minti inseamna pt copil certitudinea ca lumea sa imaginara interna este a lui personal. La aceasta varsta insa, copilul nu face bine distinctia intre realitate si lumea sa imaginara iar diferentierea intre ceea ce este adevarat si ceea ce este fals in lumea reala o va face abia la varsta de 6-7 ani.

Minciuna= actiunea de a altera cu buna stiinta adevarul.
= fictiune, fabulatie
Pana la 8 ani, copilul nu face distinctia intre minciuna, fabulatie si activitate ludica. Doar dupa aceasta varsta minciuna va avea caracter intentional.

Minciuna utilitara: corespunde foarte direct cu minciuna adultului= a minti pentru a obtine un avantaj sau pentru a evita o neplacere => conduita mincinoasa= e necesara o a doua minciuna pentru a o explica pe prima.

Minciuna compensatoare: minciuna cu scopul de a creea sau recupera o imagine inaccesibila respectiv pierduta. (isi inventeaza o familie mai bogata, isi atribuie merite scolare, sportive, razboinice)

Mitomania- gradul extrem al minciunii. “Tendinta patologica mai mult sau mai putin voluntara si constienta la minciuna si la crearea de istorii imaginare”

2. Furtul

Conduita delincventa cea mai frecventa la copii, fiind mult mai frecvent la baiat decat la fata (frecventa creste o data cu varsta).
Nu se poate insa vorbi de furt inainte sa fie dobandita clar notiunea de proprietate de catre copil (“al meu”, “nu este al meu”). Copilul trece in mod natural printr-o perioada in care totul ii apartine.
De asemenea este necesara si dezvoltarea conceptului de bine si rau, cu toate implicatiile socio-cuturale, inainte de a se vorbi de furt.
=> in conditii normale, se poate vorbi de furt in jur de 6-7

o Semnificatia psihologica a furtului
 De cele mai multe ori revenicarea fata de obiect (furtul) semnifica: carenta afectiva, abandon, separare parentala.
 In mod obisnuit mama (sau persoana cea mai semnificativa pentru copil)
este prima persoana furata. Atunci cand un copil fura un obiect, el nu cauta obiectul furat, ci o cauta pe mama, asupra caruia el are niste drepturi. => furtul este o justa reinsusire a obiectului sau (afectiune sau autoritate- in cazul parintilor neimplicati in viata copiilor lor => furtul satisface simultan lipsa si nevoia de afectiune si/sau pedeapsa).
 La cealalta extremitate- furtul semnaleaza frecvent modul de intrare in delicventa => furtul se inscrie intr-o conduita devianta in care sunt cautate direct beneficiile materiale

 Reactii neindicate din partea adultilor:
a) rigiditate excesiva- confera unei conduite banale o semnificatie patologica de la inceput: copilul e un hot si va deveni un suspect permanent. In aceasta situatie copilul se poate inchide intr-o conduita masochista in care temerile sunt confirmate de fiecare data. (Adica fura ca sa isi confirme teama ca toata lumea il considera un hot.)
b) toleranta- copilul se simte scuzat sau chiar autorizat

3. Fuga

Ca si in cazul furtului este dificil sa vorbim despre fuga la copil inainte ca acesta sa fi dobandit o constienta clara a domiciliului sau. In practica nu se vorbeste despre fuga inainte de 6-7 ani.
Atunci cand fuge, cel mai adesea copilul nu are niciun scop: rataceste, se ascunde. Cand e vorba despre un copil mic (mai mic de 11-12 ani), scopul fugii este de a parasi un loc detestat sau temut pentru a ajunge altundeva.
Ce au in comun copii care fug? Frecventa extrem de mare a rupturilor pe care copilul fugar le-a suferit in viata: divort, separarea parintilor, abandon, carenta afectiva, plasamente multiple, mutari numeroase. De asemenea copii fugari sunt de cele mai multe ori caracterizati de impulsivitate.

4. Conduitele de adictie

Consumul de alcool:
 o varsta din ce in ce mai precoce a debutului consumului: 7, 8, 9 ani
 manifestari de betie inca de la varsta de 10 ani
 influentati foarte adesea de factorii de mediu: mama singura, tata adesea alcoolic

Consumul de tutun:
 varsta precoce a debutului: 10-12 ani

Consumul de solventi:
 produsele utilizate sunt foarte diverse: solventi industriali vanduti in drogherii (acetona), solventi continuti in anumite produse (lipici, lac, vopsea)
 efectele sunt mai intai ebrietatea si o euforie rapida acompaniata de o stare de bine.
 complicatii: cefalee, varsaturi, tulburari de echilibru, tulburari neurologice, coma, convulsii
 pot aparea conduite auto sau hetero-agresive
 poate aparea si dependenta

Pentru Ingerii copiilor

2009-06-27T13:20:00.000-07:00

Ceea ce nu aveti la indemana, nu va trebuie.
Vorbind despre copii institutionalizati, cuvintele si hartia nu ar fi de ajuns, fiindca acele suflete nevinovate sunt de cele mai multe ori (sa nu fiu rea, intotdeauna!) angrenate intr-un sistem de ite incurcate de maini a(ma)bile. Ei trec prin multe “locuri de stat”, alte reguli, alte asteptari, alte cerinte, ating sufletul unora, ii lasa reci pe altii, devin lectii de viata. Suporta, inghit si uneori uita sa mai scuipe, daca nu isi dau si sufletul afara.
Sau.... au norocul sa fie atinsi de o mana calda care poate, si stie, sa ofere iubire hranitoare. Uneori, un zambet incarcat de energie pozitiva se poate transforma in pilonul de sprijin pentru toata viata, a acelui suflet....in dificultate. De multe ori pare atat de dureros si dificil sa te pastrezi viu, surazator, optimist, cuminte, cu problemele de acasa lasate in scara blocului, sau intr-un pom din fata casei, agatate acolo pe cate o crenguta mai puternica....si sa fi prezent si continator pentru copiii de la serviciu. Copii, care de cele mai multe ori inlocuiesc rapid “doamna” cu “mam”, “mama”. Sau, copii care te ameninta, care te testeaza, parca vrand sa-ti faca cele opt ore amare. Te provoaca,.... ei te provoaca sa ii iubesti!
A oferi un ajutor real si corect, optimizant pentru copii si pentru tine....pare o munca de Sisif. E necesar insa sa ti cont de cateva directii esentiale. Sa tii cont in primul rand de SCOPUL tau acolo. De ce esti tu angajat intr-o institutie pentru protectia copilului si nu esti administrator de bloc, sau croitor sau de ce nu sef la o mare companie? De ce e important ca TU sa fii langa copii ? Daca scopul tau central e sa le reduci (cat de putin) suferinta (constienta sau inconstienta) sufletului lor, atunci poti merge la pasul urmator cu asigurarea ca locul tau nu era intr-o croitorie. (Atentie, scopul asta presupune si faptul ca nu astepti de la tine sa ii transformi pe acei copii in oameni de succes, plini de fericire, cu multi bani si inteligenta cu sacul!). Mai ceva decat asta e, ca tu sa ii vezi ca pe niste copii normali, sa nu iti fie mila! (mila te pune deasupra lor, mila ta ii face incapabili!). Copilul e un copil, adica e un potential care are nevoie de crestere. Tu esti persoana care face asta pentru el! (il ajuta sa creasca adaptativ)
Sa le transmiti din cand in cand (pe limbajl lor) ca nu e obligatoriu ca un parinte sa isi si ingrijeasca copii (altfel balanta si echilibrul acestei lumi nu s-ar mai realiza: cum ar mai exista femei sterpe ..... care isi doresc copii.... fericite?). Si uneori faptul ca unii parinti nu mai doresc sa isi ingrijeasca copii, e un avantaj! Nu uita sa ii faci constienti de existenta parintilor care i-au nascut, si nu neaparat de comportamentele acestora.
Si nu in ultimul rand, AI GRIJA DE SUFLETUL TAU! Nu uita ca legatura ta cu copilul reprezinta contactul dintre doua cercuri tangentiale ( adica o portiune limitata, nu intreaga ta viata! ). Sa nu tranformi cercurile intr-unele concentrice, te vei scufunda....si vei lua si copilul cu tine.
Mentine-te sanatos, liber, da-ti voie sa fi fericit si fa toate lucrurile care sa iti mentina sufletul curat !
“Doamna, bucura-te de noi! Spune-ne cat de frumosi si cuminti suntem.” Iliuta, 6 ani
ADINA DANCIU
Psiholog clinician
26 Iunie 2009

TRATAT DE PSIHOLOGIE CLINICA SI PSIHOPATOLOGIE

2009-04-05T03:01:00.000-07:00

TRATAT DE PSIHOLOGIE CLINICA SI PSIHOPATOLOGIE
Volum coordonat de Michele Montreul si Jack Doron sub directia lui Serban Ionescu si Alain Blanchet
Titlul original: Psychologie clinique et psychopathologie;
Traducere din franceza Aliza Peltier
Anul aparitiei: 2009
Nr. de pagini: 440
Pret: 79.00 Ron
Carte disponibila in librarii si online la www.edituratrei. ro

Pe langa evolutia conceptelor, teoriilor si metodelor psihologiei clinice si psihopatologiei si elementele de psihopatologie generala (cu mentionarea variantelor terminologice din DSM-IV-TR, ICD-10, CFTMEA-R-2000) , urmarind semiologia, etiologia, epidemiologia, diagnosticul diferential, tratamentul si evolutia bolii prezentate In primele doua parti, Tratatul de psihologie clinica si psihopatologie ofera psihologului clinician instrumente utile desfasurarii activitatii sale. Autorii, toti clinicieni, pun accent asupra consultatiei clinice – conducerea ei si tehnicile de relansare a discursului, stabilirea relatiei interpersonale, replicile adecvate si neadecvate In consultatia clinica – ilustrand cu exemple toate aceste aspecte. Sunt abordate si tehnicile de analiza a datelor clinice si elaborarea unui proiect de cercetare clinica. In ultima parte a tratatului sunt incluse domenii conexe psihologiei clinice – neuropsihologia clinica si psihologia sanatatii.

*

Michel Montreuil este profesor de psihologie clinica la Universite Paris 8 Vincennes – Saint-Denis

Jack Doron este profesor de psihologie clinica si psihopatologie, Universite Bordeaux 2

Serban Ionescu este profesor de psihopatologie la Universite Paris 8 Vincennes – Saint-Denis si profesor emerit la Universite du Quebec a Trois-Rivieres
Alain Blanchet este profesor de psihologie clinica la Universite Paris 8 Vincennes – Saint-Denis

CUPRINS

Lista autorilor

Cuvant inainte

Introducere

Psihologia clinica si psihopatologica: o indispensabila abordare multidimensionala

Prima parte

Istorie si baze

1. Istorie, teorii si metode de Jack Doron si Jean-Louis Pedinielli

A. Istoria psihologiei clinice, de Jack Doron

I. Crearea conceptului de psihologie clinica

II. Un somn indelungat

III. Nasterea psihologiei clinice franceze

B. Teoria si metodologia psihologiei clinice, de Jean-Louis Pedinielli

I. Studiul de caz

II. Consultatia

III. Testele si scalele

IV. Observatia clinica

C. Teoriile, de Jean-Louis Pedinielli

I. Psihanaliza

II. Fenomenologia

D. Psihologie clinica si psihopatologie, de Jack Doron

I. Practici clinici, practici de cercetare

II. Psihopatologie si epidemiologie

a. Normalitate si patologie

b. Stabilitate, instabilitate a simptomelor, comorbiditate

c. Interactiuni biozpsihosociale

III. Diagnostice descriptive si modele psihopatologice

E. Concluzie, de Jack Doron

I. Existenta, suferinta

II. Subiect, etica

III. Pentru o renastere a psihologiei clinice

2. Bazele teoretice ale psihologiei clinice si psihopatologiei de Monique Plaza si Henri Cohen

A. Putina istorie

B. Psihologia clinica si demersul diagnostic

I. Practica nuantata a testelor

II. Disfunctii elementare, tulburari complexe

III. Analiza interactiunilor si feedbackurilor in anamneza

IV. Notiunea de psihopatologie secundara

C. Psihologia clinica si psihopatologia

I. Modelul biomedical

II. Modelul psihanalitic

III. Modelul behaviorist

IV. Modelul cognitivist

V. Modelul sistemic

VI. Modelul umanist

D. Spre o abordare integrativa

I. Exemplul dislexiei

II. Cognitie, emotii si neurostiinte

Partea a doua

Psihopatologie generala

3. Tulburarile de dezvoltare la copil de Colette Jourdan-Ionescu si Serban Ionescu

Prolegomene la o psihopatologie a copilului

A. Tulburarile dezvoltarii in marile clasificari internationale

B. Tulburarile specifice ale dezvoltarii vorbirii si limbajului (ICD) sau tulburarile comunicarii (DSM) sau tulburarea vorbirii si limbajului (CFTMEA)

I. Tulburari specifice ale achizitiei articularii (ICD) sau tulburari fonologice (DSM) sau tulburare izolata a articularii (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Tratament

II. Tulburari ale achizitiei limbajului de tip expresiv (ICD si DSM) sau retard al vorbirii (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Diagnostic diferential

III. Tulburari ale achizitiei limbajului de tip receptiv (ICD) si tulburare a limbajului de tip mixt receptiv-expresiv (DSM) sau disfazie (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologia (tulburarii de tip mixt receptiv-expresiv)

d. Diagnostic diferential

IV. Afazie dobandita cu epilepsie (sindrom Landau-Kleffner) (ICD) sau afazie dobandita cu epilepsie (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Evolutie

V. Alte tulburari ale dezvoltarii vorbirii si limbajului (ICD si CFTMEA)

VI. Mutism electiv (ICD), mutism selectiv (DSM si CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Diagnostic diferential

VII. Balbism

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Diagnostic diferential

e. Tratament

f. Evolutie

C. Tulburarile specifice ale achizitiilor scolare (ICD) sau tulburari ale invatarii (DSM)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologia tulburarilor invatarii

d. Diagnosticul diferential

e. Tratament

f. Evolutie

II. Tulburare specifica a citirii (ICD), tulburare a citirii (DSM) sau tulburare lexicografica cu dislexie izolata (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Tratament si evolutie

III. Tulburare specifica de aritmetica (sau de calcul, de invatare a matematicii sau discalculie) (ICD si CFTMEA), tulburare de calcul (DSM)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

IV. Tulburare de ortografie (sau a expresiei scrise sau disortografie) (ICD), tulburare a expresiei scrise (DSM) sau tulburare de ortografie fara tulburare de citire (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Tratament

d. Evolutie

D. Tulburare specifica a dezvoltarii motorii (ICD), tulburare a achizitiei coordonarii (ICD)sau retard psihomotor (tulburari specifice ale dezvoltarii motorii) (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Tratament

d. Evolutie

I. Autism infantil (ICD) sau tulburare autista (DSM) sau autism infantil precoce — tip Kanner (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Diagnostic diferential

e. Evolutie

II. Autism atipic (ICD) sau alte forme de autism (CFTMEA)

III. Sindrom Rett (ICD si DSM) sau tulburare dezintegrativa a copilariei (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Evolutie

IV. Alta tulburare dezintegrativa a copilariei (sindrom Heller sau dementa infantila, psihoza dezintegrativa, psihoza simbiotica) (ICD), tulburare dezintegrativa a copilariei (DSM si CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

V. Sindromul Asperger

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Diagnostic diferential

e. Evolutie

F. Retard mental (ICD si DSM), deficienta mentala (CFTMEA)

a. Semeiologie

b. Epidemiologie

c. Etiologie

d. Diagnostic diferential

e. Interventie

G. Retard mental cu tulburari de comportament semnificative care necesita o supraveghere sau un tratament + un cod eventual pentru tulburarea neurologica (ICD), deficienta cu polihandicap senzorial si/sau motor)

H. Tendintele referitoare la tratament

4. Semiologia in psihopatologia adultului de Arnaud Plagnol

A. Semiologie, psihopatologie si demers clinic

I. Descrierea semiologica

II. Elemente despre analiza psihopatologica

a. Notiunea de structura

b. Semiologie si structura

c. Vulnerabilitate si istorie

III. Nosografii

B. Tulburari psihotice

I. Clasificarea sindroamelor delirante

II. Bufeu delirant acut

a. Elemente semiologice

b. Problema evolutiei

III. Schizofrenii

a. Semiologia clasica

b. Forme de debut

c. Forme evolutive

IV. Deliruri persistente sistematizate

a. Deliruri interpretative (tip paranoic)

b. Deliruri imaginative (tip parafrenice)

c. Psihoze halucinatorii cronice

d. Problema reactiilor paranoice

C. Tulburari afective

I. Sindrom depresiv

II. Forme clinice ale depresiei

III. Sindrom maniacal

IV. Sindrom mixt

V. Depresii primare

VI. Depresii secundare

VII. Stari maniacale si stari mixte

D. Tulburari nevrotice

I. Sindroame anxio-fobice

a. Criza de angoasa sau tulburare de panica

b. Anxietate generalizata

c. Fobii

II. Sindroame obsesional-compulsi ve

a. Obsesii si compulsii

b. Nevroze obsesionale

c. Alte contexte obsesional-compulsi ve

III. Sindroame isterice

a. Conversii somatice

b. Conversii psihice

c. Nevroze isterice

d. Alte contexte de sindroame conversive

E. Tulburari ale personalitatii

I. Personalitate limita

II. Personalitate narcisica

III. Personalitate psihopata

F. Sindroame psihotraumatice

I. Sindrom traumatic acut

II. Sindrom traumatic persistent

III. Reactie traumatica

IV. Componenta traumatica

G. Concluzii

5. Psihopatologia ca proces: vulnerabilitate si rezilienta de Serban Ionescu si Colette Jourdan-Ionescu

A. Conceptul de risc

B. Risc si vulnerabilitate

C. Factori de risc

D. Modele explicative

E. Evaluarea riscului

F. Aparitia si evolutia conceptului de rezilienta

G. Rezilienta e rara?

Ce ne invata studiile despre copiii maltratati?

H. Factori de protectie

I. Conceptul de rezilienta „asistata“

J. Un tip de interventie de tip rezilienta asistata

Partea a treia

Metodologie

6. Tehnicile consultatiei de Marie-Carmen Castillo

Prima parte: definirea consultatiei clinice, reflectii si folosirea sa

A. Introducere

B. Doua paradoxuri

I. Sa indemni la discurs fara sa constrangi

II. Asimetria

C. Diferitele obiective ale consultatiei clinice

I. Consultatia clinica

II. Consultatia de sustinere

III. Consultatia terapeutica

IV. Consultatia clinica de cercetare

V. Ghidul de consultatie

D. Deontologia

I. Secret profesional si lucru in echipa

II. Dezvaluirea secretului profesional

III. Deontologie si cercetare

Partea a doua: tehnicile consultatiei

A. Atitudinile clinicianului

I. Ascultarea

II. Empatia

III. Stiinta linistirii

IV. Trei modalitati de conducere a consultatiei

Consultatia directiva

Consultatiile semidirecte

Consultatiile nondirective

B. Stabilirea relatiei interpersonale in cadrul consultatiei clinice

I. Gestionarea distantei

II. Cererea

III. Cadrul

IV. Definirea obiectivelor, stabilirea unui consemn

V. Inchiderea unei consultatii clinice

C. Replicile in consultatia clinica

I. Functia replicilor

II. Replicile ca martori ai activitatii inferentiale a clinicianului

III. Replicile: co-constructia spatiului discursiv

IV. Registrul replicilor

V. Formele replicilor

a. Replicile directe

Intrebarile informative

Ajutorul dat exprimarii

Exemplu

Cereri de explicitare

Intrebari care evalueaza credinta

Interpretarile

Exemplu

b. Replicile indirecte

Exemplu

Tacerea

Ilustrare

VI. Reactiile pacientilor la replici

a. Validarea

Exemplu

b. „Indecidabilitatea“

Exemplu

c. Nonvalidarea

Partea a treia: riscurile consultatiei

A. Relatii interpersonale

I. Dificultati de gestionare a distantei

II. Proasta gestionare a cadrului

III. Excesul de neutralitate

B. Formularile neadecvate ale replicilor

I. Vocabular complex

Exemplu

II. Supraincarcarea lexicala

III. Intrebari inductoare

IV. Folosire a unui termen conotat

C. Inadvertentele inferentiale

I. Selectivitatea informatiei

II. Inadvertente ale rationamentului clinic

III. Iatrogenia in psihopatologie

IV. Inadvertentele cercetarii

Partea a patra: tehnicile de analiza a datelor clinice

A. Elaborarea unui dari de seama clinice

B. Analiza de continut: definitie si metodologie

I. Detalierea continutului unei consultatii

II. Detalierea formei unei consultatii

C. Analiza de discurs

I. Analiza conversationala

II. Analiza de discurs si marcatorii de limbaj

a. Articularea textului

Exemplu

b. Implicarea enuntiativa

III. Programele de prelucrare automata a discursurilor

Concluzie

7. Elaborarea unui proiect de cercetare de Serban Ionescu

A. Cercetare si practica

B. Metoda clasica

C. Studiul de caz si cercetarea unui caz unic

D. Notiuni de metodologie a cercetarii

I. Problematica

II. Ipotezele

III. Alegerea instrumentelor

IV. Esantionarea

V. Factori care reduc validitatea unei cercetari

VI. Prelucrare a datelor

E. Chestiuni de etica

In chip de concluzie

Partea a patra

Domenii conexe

8. Neuropsihologia clinica de Michčle Montreuil si Muriel Lezak

A. Definitie

B. Istoria neuropsihologiei

I. Curentele teoretice

II. Examen si probe neuropsihologice

a. Dezvoltarea normala si patologica

b. Neurotraumatologia

c. Neurochirurgia cu scop terapeutic

C. Neuropsihologia clinica, o contributie contemporana

I. Neuropsihologia in campul neurologiei

II. Evaluarea neuropsihologica in secolul al XXI-lea

Desfasurarea unui examen neuropsihologic

Obiectivele evaluarii

Debutul examenului si locul central al consultatiei clinice

Alegerea probelor

D. Explorarea neuropsihologica a tulburarilor cognitive consecutive leziunilor cerebrale

I. Tulburarile de atentie

II. Tulburari ale memoriei

a. Conceptii moderne despre memorizare

b. Testele care exploreaza memoria

c. Memoria de scurta durata

d. Memoria episodica sau autobiografica

e. Memoria semantica

f. Memoria declarativa sau explicita (de natura episodica si semantica) si memoria nondeclarativa sau implicita (de natura procedurala)

g. Invatarea implica in mod evident functiile mnezice

III. Tulburarile functiilor verbale sau afaziile

a. Generalitati

b. Explorarea limbajului oral

c. Explorarea limbajului scris

b. Principalele tipuri de afazie

Afazia Broca

IV. Tulburarile perceptiei

a. Generalitati (vezi si Lechevalier et al., )

b. Deficitele sferei vizuale

c. Deficitele sferei auditive

d. Deficitele sferei tactile

e. Tulburarile schemei corporale sau asomatognoziile

f. Neglijenta spatiala unilaterala sau semineglijenta

V. Tulburarile deprinderilor gestuale sau apraxiile

a. Generalitati

VI. Tulburarile legate de sindroamele frontale

a. Generalitati

b. Tulburari ale reglarii activitatii motorii

c. Tulburarile cognitive

Functiile executive (Luria, )

d. Tulburarile comportamentului si schimbarile personalitatii

E. Neuropsihologia dementelor

I. Definitie si cauze

a. Semiologie

b. „Dementele corticale“ si „dementele subcorticale“

c. Evaluarea rapida a functiilor cerebrale superioare

F. Sinteza si restituirea bilantului practicianului si pacientului

G. Locul examinarii neuropsihologice in reeducare

H. Concluzie

9. Psihologia sanatatii de Élisabeth Spitz

A. Introducere

B. Promovarea sanatatii

I. Modelele sociocognitive

II. Modelele de self-empowerment

III. Actiunea colectiva

C. Personalitatea si sanatatea

I. Factorii de vulnerabilitate si sanatatea

a. Ostilitatea

b. Anxietatea

c. Afectele depresive

II. Exprimarea emotiilor si sanatatea

a. Profilul de personalitate de tip C si exprimarea emotiilor

b. Exprimarea sau nonexprimarea emotiilor in maladiile cronice

c. Alexitimia

III. Factorii personali protectori si sanatatea

a. Sentimentul de eficacitate personala sau autoeficacitatea

b. Optimismul

c. Sensul coerentei

d. Rezilienta

D. Evenimentele de viata majore,

tracasarile cotidiene si sanatatea

I. Evenimentele de viata majore

II. Tracasari cotidiene

E. Sustinerea sociala si sanatatea

I. Diferitele abordari ale sustinerii sociale

II. Comunicarea sociala a emotiilor

F. Modelele stres-coping si sanatatea

I. Teoria cognitiva a stresului a lui Lazarus si a lui Folkman

a. Procesele de evaluare cognitiva

b. Procesul de a-face-fata (coping), strategii de adaptare

II. Modelul extins al stresului si copingului dupa Moss si Schaefer

III. Modele de ajustare la maladia cronica de Maes, Leventhal si De Ridder

G. Modelele de self-reglare sau autoreglare si sanatatea

I. Reprezentari ale bolii, modelul sensului comun al lui Leventhal

II. Scopuri de viata, scopuri de sanatate

III. Procesele de reglare a scopurilor

IV. Modelul scopurilor referitoare la comportamentele de sanatate al lui Maes

H. Complianta terapeutica

I. Determinantii legati de boala si de tratament

II. Determinantii legati de relatia medic/pacient

III. Determinantii referitori la pacient

I. Calitatea vietii si sanatatea

Definitia calitatii vietii

Calitatea vietii in diverse patologii

Referinte bibliografice

Lexic

Index tematic

Index al autorilor citati